Trans Romania Run 2011 – etapa 5

Astazi iar o zi calduroasa. Am plecat pe la 6.10 din Merei cu directia Patarlagele. Dimineata a tinut destul de bine vremea cu noi, abia pe la 12 am inceput sa simtim canicula. La 13.20 eram toti la finish; din pacate, Daniel a trebuit sa scurteze tura la km 20 din cauza unor probleme la picioare.

Traseul de astazi mi-a placut foarte mult. Desi a fost cu pante, m-am simtit foarte bine pe ele. Pana la km 40 eram in forma, ma simteam mult mai bine ca ieri, nu aveam nici cea mai mica problema. Pe aici, am terminat cu urcarile.
Cand am intrat in Viperesti, m-a ajuns si Sergiu Buciuc (multumesc pentru insotire), am mai stat de vorba cu el pana la iesirea din sat. De aici, el s-a intors sa le tina companie si celorlalti.
Aici pentru ca eram putin cam in fata am decis sa iau niste bani cu mine si sa o iau inainte. A urmat intai o line dreapta de 4km, unde desi era destul de cald aveam noroc de copacii de pe margine.
Am intrat in Cislau, un sat care simteam ca nu se mai termina. Asta probabil si din cauza caldurii.
O alta problema a fost ca am dat peste vreo 5-6 soferi nebuni, care treceau fie la milimetri de mine, fie erau camioanete care se opreau fix in fata mea jumate pe drum, jumate pe margine. Au fost si vreo 2 jeepane care au trecut mai sa ma loveasca cu oglinda cand depaseau o masina. Cred ca le creste ceva, orgoliu adica, cand arata achizitiei blonde de weekend ce sofer este el. Insa tot lui ii tremura chilotii cand trece unul mai aproape prin parcare sa nu ii zgarie podoaba. Eu cred ca ei nu inteleg ca daca ma ating si ma accidenteaza grav, e pasibil de inchisoare si devine din Fat Frumos, fetita cu aceiasi carlionti de aur, asta fara sa se dea de trei ori peste cap.
La un moment dat am trecut un pod si nu prea se mai vedeau case, am crezut ca s-a terminat, dar de unde, inca mai era un kilometru.
Cand s-a terminat am zis un Doamne ajuta si speram sa intru in Patarlagele. Cand colo alt sat: Gura Bascei. Asta e, inca unul si gata.

Un oras de sate

Problema mea era ca stiam ca de la intrarea in Patarlagele mai am cam 7km pana la finish. Cu cat erau mai multe sate pana in Patarlagele cu atat mai departe mi se parea finishul.
Cum ies din Gura Bascei, o borna kilometrica: Poienile 1km. Mi s-a terminat orice urma de rabdare si am inceput sa bomban. Ca sa vad ca la 300m era pancarta de intrare in Poienile. Dupa care la 100m era cea cu intrare in orasul Patarlagele. Pai ce struto-camila mai e asta, ori e sat ori oras. Futu-i papucii lor, s-au gasit sa puna un sat la intrarea in oras. Bine macar ca e mic, uite ca se vede si iesirea.
Cand ma apropii de pancarta citesc: Maruntisu. Ai de capul meu, ce fel de oras e asta, ca deja am trecut de doua sate.
Tot bombanind eu asa, ies si din asta si sper ca urmatorul sa fie Patarlagele. Cand colo alt sat: Lunca.
Deja nu mai puteam, astia aici la 20 de case rasfirate si zece gaini fac un sat nou. Asta ar putea fi catun, dar la cat de apropiate ar putea sa il faca acelasi sat si fac si economie: o singura primarie, un singur dispensar.
Dupa asta vine in final si Patarlagele. De aici, am reusit sa ajung repede la final in fata magazinului Penny Market.
Aici am oprit ceasul si am intrat cu o fata de om fugarit toata ziua, transpirat, cu ochii bulbucati (cred eu), sa imi cumpar niste apa si inghetata.
Cred ca am speriat unii de prin magazin, ganditi-va cum ar fi sa vedeti unul ca in descrierea de mai sus, cu un bidon de apa intr-o mana cu niste bani plini de transpiratie in alta, mergand sontac, cautand ceva printre rafturi.

Incurajari de pe margine

Astazi au fost 2 copii care au alergat la momente diferite cu mine.

– Baiatu, baiatu, da unde alergi? si cat alergi acuma?

Au alergat putin, doar 200 de metri, dar m-au inveselit. M-am amuzat si mai tare cand ma gandeam la conversatia dintre el si parinti:

– Tati, tati, am alergat azi cu un baiat care alerga pana la Vama Bors. Astazi alearga 56km.
– Bai baiete, ti-am mai spus sa nu crezi toate prostiile care ti le spun oamenii. Crezi ca sunt asa oameni nebuni care alearga pana acolo. Sunt sute de kilometrii.

Asta mi-a adus aminte si de o faza de ieri. Corin alerga si un tip merge cu masina incet pe langa el:

– Da pana unde vrei sa alergi ?
– Pana la Padina, raspunde Corin urmat de o cruce facuta de domnu sofer.
– Si de unde alergi ?
– Am plecat din Constanta acum 4 zile. La asta domnu isi face o cruce si mai mare
– Si unde vreti sa ajungeti ?
– Pana la Vama Bors, la care omul a facut o cruce cat l-au tinut mainile si a plecat mai departe probabil murmurand o rugaciune sa ne dea Dumnezeu mintile inapoi ;))

Insa astazi am avut si incurajari pozitive: Hai, baietii! Bravo!
Un sofer chiar ne-a vazut cand am plecat de dimineata si mergea paralel cu mine si ma intreba despre cat alergam, pana unde, avem masini cu noi, de ce alergam etc. Dupa vreo 10 minute, ne-a urat succes si vreme buna.
Un tip chiar a venit la finish si ne-a felicitat.

Distanta si timp

Ganduri de final

E ciudat cat de repede poate caldura sa te doboare. Se pare ca si maine o sa fie cald, dar sper sa fie totusi umbra de la copaci.
Ne indreptam spre Intorsura Buzaului, o etapa grea, cu urcari multe, diferenta pozitiva de nivel de 930m.

Poze

Nu am apucat sa le mai pun si pe blog, dar cum cineva intreaba am spus sa incep sa o fac. Pozele le urc zilnic cam pe la 6-7 seara pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/gabrielsolomon.ro.

Pozele de astazi:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.183651828357232.65106.155693917819690

Share your love
Gabriel Solomon
Gabriel Solomon

Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Articles: 1261

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.