Pe 8 iulie, la bazinul Dinamo peste 350 de oameni vor face valuri pentru comunitate, pentru a susține 23 de proiecte. Ei vor înota și vor strânge fonduri la Swimathon București. Ei sunt oameni obișnuiți, de toate vârstele, care își doresc prin efortul lor să susțină un proiect în care cred.Campania de fundraising a început și puteți susține participanții pe adresa de mai jos până pe 31 iulie, dar eu vă recomand să o faceți acum, nu e alta dar altfel e posibil să uitați.
Așadar, click acum aici: http://swimathonbucuresti.ro/swimathon/inscriere-sustinator/.
Prima mea experiență la mare
Fetele de la Fundația Comunitară București, cele care fac ca evenimentul ăsta se se întâmple m-au provocat să vorbesc despre prima experiență la mare. Acum eu și înotul nu suntem foarte buni prieteni. Ne știm așa puțin, ne salutăm politicos când ne vedem, dar nimic mai mult. El mă ajută să nu mă înec când mai intru în apă și eu nu îi încerc răbdarea prea des.
Prima mea experiență la mare a fost când aveam cred vreo 6 ani. Am fost împreună cu sora și mama la mare cu grădinița. Amintirile de atunci se rezumă la:
- un drum foarte lung (deh .. tocmai din Bacău) cu personalul parcă, care s-a prelungit pentru că se blocase nu știu ce linie și a mai staționat vreo câteva ore
- bălăcit și certuri cu sora pentru împărțirea colacului
- făcut insolație amândoi și apoi plânsete că ne ustura pielea 🙂
- plecat cu întârziere pentru că se furase covorul de pe holul camerei și credeau că l-am ascuns prin bagaje
Nu am învățat să înot atunci, dar am rămas o “colorată” (pentru cei născuți mai târziu, întrebați un bătrân :D). De atunci nu prea am mai dat pe la mare, cel puțin nu într-un concediu. Nu de alta dar nu m-a prins niciodata toată ideea cu stat la plajă, pentru mine este plictisitor rău 🙂
