Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

O saptamana plina de alergare, la mare, in oras si la munte

7.85K 1

De vreo doi ani încoace majoritatea săptămânilor din an jonglez cu timpul pentru a lucra la mai multe proiecte sportive. Week-end-urile în afară de perioada de iarnă sunt mai mereu book-uite cu vreo deplasare pe undeva sau un eveniment sportiv. Totuși sunt săptămâni în care lucrurile se potrivesc perfect și reușesc să bifez mai multe activități ceas una după alta. Săptămâna aceasta a fost una dintre ele. Una începută ca echipă de suport pentru Adi Ber în nebunia, în sensul bun bineînțeles, cu traversarea în alergare și înot a litoralului românesc, urmat de aproape o zi în București la alergarea de 24km alături de “recruții” din programul Raiffeisen Runners – Primul Maraton, încheind săptămâna cu o ieșire de fun&work în Făgăraș.

La mare – Ultramaraton Litoral 2014

Adi Ber visează de anul trecut la proiectul ce presupune traversarea în alergare pe plajă (acolo unde este posibil) și înot a litoralului românesc de la Sulina la Vama Veche. Anul acesta este de fapt o probă pentru anul viitor când Adi își doreste ca aceasta să fie un eveniment deschis doritorilor. Scopul fiind, pe lângă componenta masochistă de la orice ultramaraton, promovarea României și a locurilor frumoase pe care le avem. Adi își dorește să ofere alternative la fel de spectaculoase, provocatoare și dureroase ca la ultramaratoanele celebre din alte țări. Pe principiu de ce să călătorești mii de kilometri și să plătești taxe foarte mari ca să îți rupi picioarele și să pierzi un set de unghii când poți să faci asta la tine în grădină 😉

Revenind totuși la proiect, el presupune alergarea a aproximativ 220 Kilometri, înot peste brațul Sfântu Gheorghe (~800 m în linie dreaptă, ~2 kilometri din cauza curentului), golful Milea (~2 kilometri) și alte câteva “spărturi” cum le spun localnicii (mici răuri care se varsă în mare sau golf).

Planul era ca Adi să facă această distanță în două zile. Prima mai “scurtă”, iar a doua defapt o alergare de aproximativ 174 de kilometri.

Preziua evenimentului

Am plecat de luni dimineață din București către Tulcea și apoi cu barca mai departe spre Sfântu Gheorghe. Aici am închiriat în primul rând barca pentru ziua următoare ca să putem să îi oferim lui Adi suport pe porțiunile de înot.
Toate au mers strună până când ne-au atacat hoardele de țânțari. Deși erau cam blegi și îi puteai prinde/pocni ușor nu te ajuta cu mare lucru. Omorai 30-40 dintr-o mie. Ne-am refugiat puțin la o baie nocturnă și apoi ne-am băgat la somn până a doua zi.

Prima zi

Prima zi de eveniment a fost marți când Adi a parcurs distanța de la Sulina la Ciotica. El a început cu o alergare de … x kilometri de la Sulina la Sfântu Gheorghe, unde eu împreună cu Teodora Pălărie și Raluca Borozan îl așteptam pregătiți cu o barcă pentru traversarea brațului.

Dacă alergarea a mers foarte bine, Adi sosind chiar înaintea timpului preconizat, la înot aveam cu toți emoții. Traversarea brațului Sfântu Gheorghe la gura de vărsare este una foarte dificilă din cauza curentului care te împinge în larg, dar mai dificil fiind defapt din cauza vârtejurilor care se pot forma. Deși în linie dreaptă sunt cam 800 de metri, Adi a înotat un semicerc de aproape 2 kilometri cu porțiuni împotriva curentului. Totuși la final a ieșit cu bine din apă și a continuat cu o porțiune de alergare de 8 kilometri pe fâșia Sacalin către următoare parte de înot mai mare: Golful Milea. O porțiune mai lungă dar mult mai liniștită. Din distanța de aproape 4 kilometri, Adi a înotat doar 2 kilometri și ceva. Restul a mers prin apă fiind foarte mică adăncimea golfului la mal.

De aici au urmat încă patru kilometri până la Ciotica unde am înoptat până a doua zi.

A doua zi

A doua zi a fost una cu susținere prin telefon. După o deșteptare la 4:30, Adi a alergat singur cei peste 80 de kilometri de la Ciotica la Corbu. Noi l-am așteptat aici după un drum divers: cu șalupa, cu barca și apoi cu mașina.
Spre miezul nopții, Adi reușește să ajunga pe plaja de la Corbu. Ne povestește puțin de aventurile din timpul zilei și apoi trecem la schimbul 3. Va continua să alerge peste noapte până în Vama Veche iar noi vom încerca să ne intersectăm cât mai des cu el ca să îi oferim suport.

Noaptea

La fiecare oprire ne stabilim următorul punct. În timp ce îl mai așteptam pe Adi mai reușeam să fur 10-15 minute de moțăit pe scaunul din mașină sau pe paturile de la Le Gaga din Mamaia 😀 Ce bune au mai fost J)

Totuși spre dimineață Adi se simte din ce în ce mai rău. Oboseala și insolația de cu o zi înainte își spun cuvântul. Pe la ora 5 suntem la capătul Mamaiei și reușim să îl convingem pe Adi să facă o pauză mai lungă.

A treia zi

După vreo 45 de minute de moțăit în mașină Adi pleacă mai departe spre Constanța și apoi Eforie. Căldura este din ce în ce mai mare și odată cu lumina și plajele devin neîncăpătoare, astfel că Adi este nevoit să alerge aproape tot drumul pe șosea.
Indiferent câtă apă bea, nu reușește să se hidrateze cum trebuie.
Astfel că pe la prânz, după aproape 140 de kilometri, avem discuție lungă gen “intervenție” să îl convingem pe Adi să se oprească. Aveam pregătite și cătușele să îl oprim dacă e nevoie :)) Este prea riscant să continue în acest moment datorită insolației făcute cu o zi înainte și a gradului de deshidratare destul de avansat. Reușim după minute bune de “negociere” să alerge ultimii 40 de kilometri rămași a doua zi.

București – Alergare 24 de kilomentri in cadrul Raiffeisen Runners – Primul Maraton

Am ajuns înapoi în București pe la un 16:00 numai bine pentru a avea timp de o cafea să mă trezesc înainte de a ajunge la ședinta pentru Triatlon Challenge. Anul acesta fiind cupă europeană evenimentul a crescut foarte mult și echipa de eveniment pe măsură, echipă în care mă bucur să mă aflu și eu. Am discutat cum stăm cu pregătirile, ultimele detalii și cel mai important am reușit să ne reunim cu toții fizic în același loc.

Ajuns acasă am dat imediat somn de voie, nu de alta dar dimineață aveam alarma la 6:00. Oricum și dacă vroiam nu cred că mai țineam prea mult ochii deschiși.

Dimineață am dat trezire rapidă și apoi am plecat spre Herăstrău. Am decis ca de data asta să îi urmăresc de pe bicicletă. Oana și Marian o să alerge lângă ei, iar eu mi-am luat un rucsac pentru a le căra sticlele de apă iar pe bicicletă o să reușesc să îi prind mai ușor.

După două ture însă am decis să deschidem un punct de alimentare 😀

Alergarea de 24 de kilometri este o bornă foarte importantă către provocarea Primului Maraton din octombrie. Una care le oferă un nou grad de încredere fiind prima alergare peste distanța de semimaraton. A fost un antrenament foarte reușit, asta pentru că dincolo de oboseala inerentă cu toții au terminat cu bine distanța.

La munte – Plimbare prin Făgăraș și vizită de lucru pe Transfăgărășan

La un moment dat ne gândeam cu Oana să ne înscriem și să alergăm în cursa 2×2. Pînă la urmă ne-am decis să mergem la o tură de plimbare până la Vf. Moldoveanu, așa îi putem vedea și încuraja pe alergătorii din concurs.

Așa că după antrenamentul de la Primul Maraton, spălat mașina concomitent cu o scurtă discuție cu Andrei Chirtoc despre Galanton, am plecat spre Bâlea.

Vremea nu se anunța prea grozavă, lucru care a afectat și cursa. La ședința tehnică anuțându-se că traseul lung va fi doar spre Vf. Negoiu, iar cel scurt până la Călțun. Așa că ne schimbăm și noi planul pentru Negoiu.

Ne culcăm destul de devreme, să mai recuperez și eu din somn, dar și pentru că dimineața vrem să ne trezim să prindem startul de la 7:30 și apoi să plecăm direct după ei.

Am prins la fix startul și am plecat pe traseu dar pe scurtătură prin șaua Paltinu pentru a le ieși în față. Chiar și așa nu am reușit să îi prindem pe primii.

Am început să mergem ușor pe cât posibil paralel cu poteca pentru a nu îi incomoda pe alergători și să îi încurajăm pe măsură ce treceau de noi. Nu e prima oară când facem o tura de plimbare pe traseul unui concurs dar mi se pare de fiecare dată foarte plăcut să poți să îi vezi și să îi încurajezi pe toți de la primii care trec ca trenul până la cei din urmă care merg doar de plăcere 🙂

O săptămână grea dar frumoasă!

Acum trei ani când am trecut ușor spre activitatea asta sportivă nu prea știam exact ce mă așteaptă. Dar chiar dacă uneori îmi pică ochii de somn pot spune că sunt foarte fericit de ce fac în momentul ăsta. Nu se compară satisfacția de acum cu cea pe care o avea când reușeam un proiect de programare :))

One Comment

  • Adrian says:

    Citind acest articol parca revad cu ochii mintii cartea Nascut pentru a Alerga. Bravos si felicitari pentru curajul de a termina acest proiect nebunesc pentru necunoscatori 🙂

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.