Maratonul International Cluj 2012 – raport de cursa

Maratonul Internaţional Cluj 2012 a fost un maraton de excepţie, aici mă refer în primul rând la organizare. Ea a fost de excepţie, echipa de Runners Club au făcut o treabă fantastică, iar includerea unui tur de pistă pe stadion la fiecare tură a fost de mare efect. Personal, m-am încadrat în timpul propus, ba mai mult am prins şi un loc pe podium, de fapt lângă el, dar ce contează, am urcat acolo sus pe scenă.

Deşi se anunţase o vreme ploioasă, se pare că avem măcar un înger alergător pentru că a fost aproape ideală pentru alergare.

La start, m-am pus în faţă, nu vroiam un PB, vroiam un 2:58-2:59, dar vroiam să evit aglomeraţia de pe traseu.
Ca deobicei am plecat viteaz cu un pace de 4 pe mie. Am tot încercat să reduc uşor pasul însă am terminat prima tură în 42.47 (pace de 4:03). Deja am început să mă gândesc că merge bine şi poate totuşi merg undeva la 2h 50.

Pe la a două tură, lângă Piaţa Unirii într-una din intersecţiile mari ne claxonau nişte maşini, iniţial am crezut că de încurajare, abia la întoarcere mi-am dat seama de realitate, când unii au trecut prin intersecţie, în ciuda poliţistului care fluiera disperat. Defapt, impropriu zis trecut prin intersecţie, pentru că s-au oprit în mijlocul ei, neavând unde să înainteze. Astfel, am făcut un pic de slalom printre maşini. De la a doua tură am început să alerg şi cu o unguroaică care a mergea în ritmul meu, aşa că ne tot întreceam, termin tura doi în 43.41 (pace de 4:08) aşa că targetul meu de 2h 58 a fost uitat complet.

În tura trei chiar reuşesc să cresc un pic ritmul la 43.26 (pace de 4:07), însă de la tura patru lucrurile deja se schimbă.

Am mers destul de decent prima parte a turei, până la Piaţa Unirii unde unguroaica cu care alergasem o ia un pic mai tare şi eu rămân în urmă. Deja încep să încetinesc foarte tare, încerc să trag cu dinţii de ultimele picături de energie însă nu reuşesc decât mă menţin un ritm de 4:30.

Aici aş putea să bag scuze că am avut două beşicuţe în talpă, m-a ros şortul etc. însă adevărul este că am plecat eu ca un zevzec prea tare la început, mai ales în condiţiile în care ştiam că nu prea aveam antrenamente lungi.

Pe la kilometru 37 m-am oprit 15 secunde la un CP, am băut un izotonic, am aruncat un pahar de apă pe cap şi am plecat. Urma o coborâre şi vroiam să recuperez un pic din timpul pierdut.

Reuşesc să termin ultima tură în 46:50 (pace 4:26) cu timpul final de 2:56:42.

La final, am avut şi onoarea să mă urc pe scenă pentru un loc 5 la Open Masculin, unde am dat mâna şi cu etiopeanul Ashenafi Erkolo, poate se lipeşte ceva şi de mine :-p.

Concluzii

A fost cursa foarte făină, singurul regret este că nu am reuşit să ţin un ritm costant.
Visez la ziua în care vom alerga cu stadionul plin de spectatori! Oare când se va întâmpla?

Poze