Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Gânduri despre strângerea de fonduri la evenimente sportive

1.32K 2

Strângerea de fonduri prin evenimente sportive a crescut și la noi. A ajuns chiar la nivelul în care încep să apară discuții despre cât de bine sau nu folosit este acest procedeu. Pentru că am făcut și eu fundraising la evenimente sportive, dar mai ales pentru că este un mod pe care eu îl încurajez prin platforma Galantom am zis să aștern și eu câteva gânduri despre acest model de strângere de fonduri.

Foto credit: Jeff Boyer / Times Union

Un pic de teorie

În primul rând, discutăm despre strângerea de fonduri peer-2-peer. Adică eu, Gabriel, îmi asum rolul de fundraiser pentru o cauză în care cred și încerc să conving persoanele din cercul meu social (prieteni, familie, colegi) să doneze pentru ea. Tipul acesta de strângere de fonduri nu este neapărat online, el existând și înainte de donațiile online, însă prin instrumentele online ea devine mai facilă.

Rezultate și sume strânse

Nu știu dacă există neapărat un dubiu legat de rezultatele acestui tip de strângere de fonduri, dar ca idee el este în mare creștere în ultimii ani. La nivel mondial, discutăm de sume de aproape 1.7 miliarde de dolari anual strânse prin campanii peer-2-peer. Anul acesta, de exemplu, au fost strânși peste 54.1 milioane de lire sterline doar în cadrul London Marathon, el fiind unul din cele mai importante evenimente sportive ca platformă de fundraising.

Acest tip de fundraising are și marele avantaj de a oferi și numeroase beneficii de comunicare. Toți oamenii care strâng fonduri devin automat și un soi de ambasadori pentru cauză, ei promovând automat și mesajul ei, în momentul în care încearcă să convingă oamenii să doneze.

La nivel de România nu sunt foarte multe evenimente sportive care au activă o componentă de încurajare a strângerii de fonduri. Nu există o evidență foarte clară a fenomenului, însă pot oferi din datele centralizate pe platforma Galantom, unde în 2015 s-au strâns peste un milion de lei, comparativ cu 605.000 ron în anul 2014.

Evenimentele sportive sunt doar un pretext

Nu spune nimeni că ar trebui să donezi pentru că X sau Y participă la o cursă. Este doar un pretext pentru a dona pentru o cauză în care crezi. Până la urmă cu toții ar trebui să ne implicăm în societate și să susținem sectorul ONG prin donații, voluntariat, promovare etc. Dar trebuie să recunoaștem că uneori uităm pur și simplu. Așa că ne aducem aminte de obicei la anumite perioade din an mai speciale (vezi Crăciun, sfârșit de an). Multe statistici spun că oamenii donează mai mult cu ocazia unor evenimente, de orice fel, decât din proprie inițiativă. Ei bine, prin evenimente sportive, ne este adus aminte mai des de diverse cauze în care ne putem implica.
La fel de bine mulți oameni care strâng fonduri prin peer-2-peer o fac și prin alte metode: își donează ziua de naștere, o altă zi specială sau un talent de-al lor (handmade, gătit, fotografie etc.).

Oamenii donează pentru organizație sau …

Indiferent ce anume te face să donezi, tu donezi pentru organizație. Fie că era o cauză pe care vroiai să o sprijini oricum sau nu. Aici e partea frumoasă la acest tip de fundraising, mulți dintre oameni donează în principal din cauza fundraiserului. Asta pentru că deși eu poate sunt o persoană care îmi doresc să donez, pentru că nu am timp să verific o cauză să mă asigur că banii sunt folosiți cum trebuie nu apuc să o fac. Ei bine, pentru că eu am încredere în Gigel care strânge fonduri și el are încredere în organizație mă face și pe mine să donez. Astfel se adună fonduri de la donatori “noi”, care poate altfel nu ar fi donat.

A strânge fonduri pentru orice cauză este greu și implică o asumare a responsabilității

Oricine a încercat să strângă fonduri știe că nu e deloc ușor să strângi fonduri pentru o cauză, oricât de mult crezi în ea. De multe ori îți vine să spui că mai degrabă donezi tu o sumă și gata. Asta pentru că trebuie să mergi către oamenii din jurul tău și să îi convingi să doneze pentru o cauză care poate nu e la fel de importantă pentru ei. Te lovești de reticența oamenilor față de sectorul ONG și uneori e greu să le schimbi părerea.
“Lasă, domne, că am văzut eu cum cheltuiesc ei banii, au mașini Volvo”, nu contează că e de fapt una și aceea a fost donată către ONG.
Ei bine, acest lucru înseamnă că tu, ca și fundraiser, îți asumi răspunderea în fața lor despre unde și cum vor fi folosiți banii donați.

Sumele depind de oamenii din jurul tău, numărul de donații depinde de tine

Un lucru, care ține mai mult de experiența de la Galantom, este că suma strânsă de un fundraiser depinde mult de oamenil din jurul lui. De cât de mult sunt ei dispuși să doneze pentru o cauză socială. Totuși, numărul de donații depinde mai mult de eforturile fundraiserului. Chiar și pentru persoanele publice, nu e de ajuns să dea un share pe facebook și să curgă donațiile. Am văzut pagini cu zeci de mii de like-uri unde un share a adus 0 donații.

Din Fondurile strânse o parte merg către cheltuieli

Iar acest lucru este absolut normal. Orice campanie are o parte de cheltuieli. Ce trebuie să se întâmple și nu se întâmplă mereu este poate o parte de transparență, în care organizația să raporteze la final care este suma strânsă și ce sumă merge exact către cauză. Ca exemplu, închirierea unui cort al organizației pentru prezența la un eveniment costă bani. Banii ăia trebuie să vină de undeva. Mai jos găsiți un video destul de interesant despre dublu standard aplicat în sectorul non-profit versus cel comercial.

Sume alocate pentru fundraiser

În primul rând, la mai toate evenimentele sportive, există o sumă alocată pentru kitul fundraiserului. Spre exemplu, cauzele de la Maratonul București ofereau un kit de fundraiser pentru toți cei care strângeau o anumită sumă, Kit care conținea poate tricoul oficial, o reducere sau chiar taxa integrală de concurs.
Acum putem să ne suim pe un cal al moralității și să spunem că fundraiserii ar trebui să facă asta voluntar fără nici un beneficiu. Dar, înainte de a face asta, ar trebui să luăm în calcul că acele beneficii din kitul de fundraiser construiesc o anumită experiență care vor face pe mulți dintre ei să mai încerce în viitor să strângă fonduri.
Este la fel ca în sectorul pentru profit: pentru a obține ceva trebuie să investești.

Am strâns X pentru cauzele care le-am susținut

Aici deja intrăm în câteva exemple pe care, cel puțin eu personal, nu prea le agreez. Am făcut fundraising pentru câteva cauze de-a lungul timpului, uneori la evenimente sportive, alteori de ziua mea și chiar la nuntă. Nu am simțit nicioadată nevoia să fac o contabilitate câți bani s-au strâns în total. Nu văd care ar fi utilitatea, ba chiar mi s-ar parea o dovadă de grandomanie să o fac.
În primul rănd, sumele strânse nu mi se datorează în totalitate mie. Am ajutat la strângerea lor, dar ele au fost strânse cu ajutorul oamenilor din jurul meu care au ales să doneze și să promoveze acțiunea, a organizațiilor beneficiare care au promovat și ele, iar uneori au reușit să atragă sponsorizări pentru anumite evenimente.
Dar poate cel mai important, pentru mine, nu despre asta e vorba. Nu este un concurs cine strânge cele mai multe fonduri. Este despre a ne implica constant în cauzele dragi nouă. Lumea aia frumoasă pe care ne-o dorim nu se construiește visând, ci punând mâna, sau cum spune americanul “getting your hands dirty” în fiecare zi. Din păcate, în cazul acesta nu există linie de finish sau o sumă după care să spunem “gata, eu pănă aici m-am bagat”.

Finanțarea unor proiecte sportive prin cauza caritabilă

Aici este o situație foarte gri. Pe de-o parte, cum spuneam și mai sus, mi se pare absolut normal că există anumite cheltuieli pentru sprijinirea fundraiserului. Dacă nu ar exista acel proiect sportiv poate nu s-ar strânge acei bani deloc. Privind din această direcție pragmatică, lucrurile ar fi de lăudat.
Dacă ar fi să facem o paralelă cu domeniul comercial, până la urmă când un sportiv este endorser/ambasador pentru un produs/companie, nimeni nu își imaginează că el o face gratis și chiar crede 100% în ce spune. Brandul profită de imaginea sportivului pentru a promova mesajul propriu și plătește pentru asta. Crede cineva, de exemplu, că Ronaldo folosește un șampon la care face reclamă?

Totuși, în zona de caritate, cred că ar trebui să fie puțin diferit.

Pentru proiectele proprii, am încercat să nu călătoresc prea mult pentru a vedea cât pot să mă târăsc sau să îmi scuip plămânii. Așa că am încercat să găsesc provocări la noi în țară, nu știu dacă e neapărat din patriotism sau comoditate. Drept urmare am avut provocări care nu au presupus cheltuieli prea mari și pe care fie le-am acoperit personal fie din sponsorizări private. Dacă cineva crede cu adevărat în cauza respectivă și folosește un prilej sportiv să strângă fonduri pentru cauză, personal nu aș avea nimic împotrivă să fie acoperite costurile pentru proiectul sportiv. Desigur în cazul acesta ar trebui să existe și transparența proiectului (menționarea sumelor care nu merg către cauză).

Aici însă intervine caracterul griȘ cum deosebim noi dacă o persoană o face dezinteresat sau este doar o modalitate de finanțare/promovare. Aici cred că ține de fiecare dintre noi să facem o alegere în fiecare caz.

Obiective înalte și nu prea

Există, oarecum, o modă cu stabilirea de obiective înalte. Ceea ce e un lucru bun până la un punct.
Paginile de strângere de fonduri, pe mai toate platformele online trebuie să aibă setat și un obiectiv de bani. Lucru care responsabilizează fundraiserii, uneori însă el este ales foarte mare. Pe principiul “Nimic nu e imposibil” combinat cu “nu mă costă nimic”, hai să ne setăm target de 100.000 de lei.
Ca să fac o paralelă, ar fi ca și cum eu dacă alerg un maraton la anul, îmi setez ca obiectiv 2:10:00. Că doar nu e imposibil, au mai scos mulți alții înaintea mea timpul ăsta și e important să ne setăm obiective mărețe. Desigur că oricine se pricepe puțin la fenomen, o să vadă declarația mea ca o glumă. Există statistic o șansă să ating timpul ăla, mult subunitară, dar există. Însă, luând în calcul performanțele mele actuale, timpul necesar de a progresa și timpul până la eveniment, șansele să îl ating sunt zero.
La fel, când setăm un target enorm și pe pagină se strâng două donații determină ca oricine se uită să ia sub o formă de glumă inițiativa, lucru care poate dăuna atât fundraiserului, dar și organizației și genului ăsta de fundraising, creionând imaginea că sunt doar unii care anunță că strâng sume mari și abia aduc 2-3 donații.

Fundraising compulsiv

O altă direcție, un pic exagerată, este aceea de a crea pagini pentru orice eveniment. Indiferent dacă avem sau nu timpul să ne implicăm sau să o promovăm. Sau, și mai important, dacă nu cumva am avut deja mult prea multe inițiative anul acesta.
Până la urmă ca și fundraiseri, ne adresăm, în mare, aceluiași grup de oameni, nu putem să le cerem să doneze în fiecare lună pentru o altă inițiativă. Nu cred că există un studiu prea știintific despre asta, dar eu aș spune că mai mult de două-trei inițiative pe an (bineînțeles cu ceva timp între ele) nu prea e indicat. Altfel, riscăm ca oamenii să devină reticenți oricând deschidem subiectul: iar vrea ăsta bani.

Gânduri de final

Nu știu dacă e comparația corectă, dar cred că fundraising-ul peer-2-peer este un pic asemănător cu politica. Uneori, trebuie să faci anumite declarații un pic mai populiste pentru a atrage poate un pic atenția și a primi voturi. Ține însă de tine să alegi pe cine votezi/cui donezi făcând o alegere informată. A discerne între o persoană/organizație implicată și care dorește cu adevărat să schimbe lucrurile și cineva care doar vorbește frumos.

La fel ca în politică unde votul nu e obligatoriu, nici a dona/a ne implica nu este, dar pentru o societate sănătoasă e nevoie să o facem cât mai mulți.

2 Comments

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.