Vă uitați la livestream de competiții de amatori în România? De ce?

La transmisiile mai elaborate – gen UTMB sau Golden Trail Series – e clar că există un public numeros. Dar, din păcate, la livestream-urile de la competițiile noastre, de fiecare dată când m-am uitat, interesul părea… destul de redus.

Au fost câteva evenimente în România care au încercat livestream – cu camere, comentarii, grafice și tot pachetul – dar parcă n-am simțit niciodată că lumea stă lipită de ecran. De obicei intri, vezi dacă apare finisherul tău preferat și apoi revii la ce făceai înainte. Nu prea e același vibe ca la competițiile mari, unde rămâi conectat ore întregi pe stream.

Și totuși, nu e ca și cum nu are sens. Pentru organizatori și sponsori, un livestream arată bine: poziționează competiția într-o zonă „premium”, transmite ideea de profesionalism și oferă content bun de distribuit pe social media. Problema e că atunci când tragi linie, costurile nu sunt deloc mici, iar la final vezi doar câteva zeci de spectatori live. Dacă ar fi o producție chiar si online cu aceleași cifre şi costuri, ar primi „cancel” după primele episoade.

Poate că miza nu e neapărat să faci mii de spectatori, ci mai degrabă să le dai celor implicați un motiv de mândrie și un link pe care să-l trimită familiei și prietenilor.

Eu unul recunosc: mă uit mai desc ca să văd cum arata cursa, poate mai găsec ceva fain de copiat pentru cursele unde sunt implicat :p. Voi cum faceți?

👉 V-ați uitat până acum la un livestream de competiție sportivă de amatori din România?
👉 Ce v-ar face să rămâneți mai mult de 5 minute?
👉 Sau, mai onest, ce v-a făcut să-l închideți?