Trans Romania Run – gânduri de final

Când am auzit prima oară de acest proiect, mi se părea o idee pentru oameni nebuni. Şi acum mi se pare la fel, numai că sunt mândru să fiu nebun cu parafă pe care scrie: finisher Trans România Run.

Traseul

A fost foarte fain să străbaţi România la pas, să vezi o mulţime de locuri şi să absorbi mult mai mult frumuseţile locurilor decât atunci când le vezi în viteză din maşină. În plus, am şi intrat prin locuri unde nu cred că aş fi ajuns vreodată cu maşina, nu din cauza drumurilor, ci pentru că erau locuri în afara drumurilor mari.

Cel mai mult mi-a plăcut segmentul din părţile Transilvaniei. Drumurile peste dealurile pitoreşti, satele săseşti, casele vechi dar bine conservate, bisericile. Absolut superb.

Cea mai făină cazare a fost la Băile Rodbav. O casă mare în mijlocul dealurilor, pe o rază de 20-30 km doar 3-4 stani, în rest doar linişte şi pace. Mi s-a părut locul perfect pentru relaxare sau şi mai bine: pentru un cantonament. Ai şi o bucătărie mare şi utilată completa la dispoziţie să îţi găteşti ce îţi doreşte inimioara.

Cea mai interesantă cazare a fost la pensiunea Chirana de lângă Ţăndărei. Titlul onorific se acordă pentru clădirea din lemn care trepida la trecerea unui tir mai încărcat şi apa cu “deodorant” inclus de la baie. În plus, am reuşit să enervăm cumva şi chelnerul care ne-a ţinut ceva până să ne aducă masa de seară.

O altă parte plăcută a fost să descoperi oameni. Era interesant să vezi mirarea şi reacţiile oamenilor când îi întrerupeai din lumea lor cu gâfâielile şi zgomotul paşilor târşâiţi într-o mişcare ce se dorea alergare.

Impresii la rece

A fost un proiect foarte interesant. Fizic, am avut noroc să nu am mari probleme, aşa că am putut să mă bucur foarte mult de cursă. Psihic însă, a fost destul de dur să ştii că după ce termini mai ai încă o zi şi încă una şi tot aşa.

Aşa cum spuneam şi în ultima zi, finalul mi s-a părut cam brusc. Acum eram în mijlocul alergării, uitându-mă după maşina de suport, numărând borne kilometrice şi dintr-o data sunt în Vama Borş.

Totuşi, judecând la rece a fost un finish superb, fără mare fast, însă în aplauzele unor oameni deosebiţi. Cine poate să te felicite cel mai bine dacă nu cei cu care ai împărţit şi bune şi rele, kilometru de kilometru, timp de două săptămâni.

Mulţumiri

Am multe de făcut şi sper să nu uit pe cineva.

Oana – Mersi că m-ai ajutat şi suportat în această cursă.
Şerban – Pentru că ne-ai îngăduit să îţi “distrugem” cursa ;))
Corin – Mă bucur că te-am cunoscut şi am alergat împreună.
Daniel – Felicitări pentru puterea de a termina half TRR, în ciudă greutăţilor. Mulţumesc mult pentru ajutor.
Ioana, Dl. Chiurlea, Coco şi Mihai – Pentru opririle găsite la umbră şi încurajările de la fiecare oprire. Primirea Ioanei la un post cu covrigei şi sare a fost de mare efect :))
Hajni – pentru încurajări şi discuţiile din alergare şi nu în ultimul rând pentru eclere ;))
Flori şi Titi – pentru ospitalitate şi primirea din Medias.
Bianca, Larisa şi Iulian – pentru cupa primită, a fost o surpriză extrem de plăcută.
Tuturor care ne-au însoţit pe traseu, fie pentru un kilometru sau o etapă întreagă.
Tuturor care ne-au trimis mesaje de încurajare.

Gânduri de viitor

După acest proiect, atenţia mea se îndreaptă în trei direcţii mari: Primul Maraton, VeloCompass şi Carpathian Adventure.

Nu am apucat să anunţ oficial, însă de la începutul lunii iunie, împreună cu Marian Chiriac consiliem o echipă de alergători de la Raiffeisen Bank în antrenamentul pentru Maratonul Internaţional Bucureşti. Am postat deja despre cum merg antrenamentele cu o parte din echipă.

Ce este VeloCompass? Dacă nu ştii, ar trebui să-ţi fie ruşine :-p.

La sfârşitul lunii, mai exact pe 30 iulie, voi organiza împreună cu Radu Milea şi CPNT o competiţie de orientare pe bicicletă în pădurea din zona Băneasa. Dacă nu ai încredere în aptitudinile tale de Columb, poţi să stai liniştit, competiţia este gândită în mod special pentru amatori, traseul pentru aceştia fiind creat să fie abordabil şi pentru cei care s-au jucat în general doar cu busola de la breloc.

Pentru mai multe detalii şi înscriere (grăbiţi-va că sunt locuri limitate): gabrielsolomon.ro/velocompass

În privinţa Carpathian Adventure, echipa este gata, noi suntem pregătiţi (aşa ne facem noi iluzii) şi acum aşteptăm concursul. Sunt sigur că ne vom distra, cu aşa oameni în echipă şi într-o zonă atât de faină, e musai ;)).