Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Rio. Olimpiadă. Sportivi

1.46K 0

O dată la patru ani ne aducem aminte că există mai multe sporturi în lumea asta. Unele dintre ele nu le întelegem prea bine. Când cineva de care nici nu știam până acum 5 minute, ajunge pe o poziție înaltă, se umflă în noi spiritul patriotic. Ne batem cu pumnul în piept că suntem mândri de reușita noului idol. Îl lăudăm sus și tare că e “de-al nostru” de oricâte ori ne face mândri și câștigă ceva. Între competiții nu prea știm de el, dar cum vine o competiție majoră suntem cu ochii pe el și e vai și-amar de el dacă are o zi proastă. Păi noi am stat până la ora asta să ne uităm la competiție ca să ia el bătaie, își bate pur și simplu joc de noi.

Nici nu au început bine jocurile olimpice de la Rio și deja încep presiunile și acuzele. Toată lumea vrea să găsească un țap ispășitor, cineva care e de vină, o persoană bine definită, care să aibă calitatea de a nu fi propria persoană. Că e furnizorul de echipamente, COSR, MTS, sportivul, antrenorul, oricine. Trebuie o figură pe care să ne descărcăm 5 minute și apoi să uităm iar 4 ani până la următoarea olimpiadă.

Sportivii olimpici sunt cei mai buni oameni din lume pe domeniu lor

Chiar dacă plecăm de la premisa că sportivii sunt “angajați” să facă performanță în sport, putem spune că au reușit foarte bine lucru ăsta. Au ajuns să fie în top 20-30 din lume la domeniul lor. Câți dintre noi putem spune același lucru pe domeniul nostru profesional. Și noi suntem plătiți să ne facem meseria, dar extrem de puțini dintre noi au ajuns la nivelul acesta. Dacă ar fi o altă arie profesională, am plăti bilete să îl ascultăm la un seminar pe un astfel de om să ne povestească din experiența lui. Iar dacă ar da-o-n bară uneori, tot am plăti ca să auzim ce a învățat din acele greșeli.

Nu ar trebui să uităm așa repede

Mulți dintre sportivii blamați zilele astea sunt sportivi care ne-au adus bucurii cu alte ocazii. Poate ar trebui să luăm în calcul asta înainte să îi facem cu ou și cu oțet. Dacă ar fi un coleg de muncă care greșește sau are o zi proastă nu ai da cu el de pământ. Discuți cu el, încerci să îl motivezi să treacă peste. Abia apoi discuți constructiv despre ce ar fi putut să îmbunătățească el.
Iar ideea că sportivii nu și-au dat interesul sau că nu au avut chef mi se pare absolut ridicolă. Cum poți să crezi că și-ar baga cineva picioarele în toate sacrificiile și anii de pregătire și să nu aibe chef la una din cele mai importante competiții.

Abia au început jocurile

Nu au trecut prea multe zile, dar deja sunt presiuni din toate părțile pentru sportivi. În loc să încercăm să susținem cât mai mult pe cei calificați, să îi motivăm, noi suntem ca un profesor rău care arde două scaltoace celor nefericiți să fie primii strigați la lecție. Nu cred că este atitudinea corectă pentru a motiva sportivii ce încă nu au concurat. Sunt cu siguranța probleme mari în sport, dar poate nu e momentul pentru analiza asta. Nu schimbă cu nimic pregătirea fizică a unui sportiv dacă arătăm cu degetul, dar i-am dat peste cap toată motivația. Iar dacă pentru un amator, motivația este importantă, pentru sportivii olimpici, ea face poate diferența între locul 10 sau locul 1.

Nu mă interesează cât ați investit în sportivii de la această Olimpiadă

Ultima găselniță în această poveste e o conferință de presă în care se vrea făcut public inventarul investițiilor în sportivii de la Rio. E de apreciat că au fost acordate cantonamente, că au fost luate echipamente sau orice investiții au fost făcute. Dar aceste lucruri ar trebui să fie o normalitate, nu de aici vine marea performanță sau mai concret nu doar de aici.

Sportul pe termen lung

Dacă vrem medalii trebuie să avem baza aia de selecție de care se tot vorbește în van. Sportul școlar să fie o prioritate reală și nu un “buzz-word” aruncat la conferințe de presă. Să avem zeci/sute de mii de copii care practică un sport în mod organizat. Să iei copilul ăla de mic și să îl sprijini și să îl încurajezi timp de 10-15 ani până ajunge la performanță ca senior. Acolo discutăm de investiții cu adevărat importante și cu rezultate.

Atitudine față de sportul de masă

Ministul Tineretului și Sportului salută desființarea unui eveniment sportiv. La un forum despre sport, în loc de idei cum va sprijini sportul Primarul orașului subliniază că nu primește lecții de la un organizator privat. Într-o lume frumoasă poate că doamna Firea ar fi vorbit despre bazele sportive din București care sunt acum istorie și cum va face să readucă unele în prezent.
Acestea sunt mici întâmplări care nu ne afectează personal. Spunem poate 2-3 cuvinte pe Facebook și mergem mai departe. Dar ele sunt doar mici simptome ale bolii grave în care se afla sportul în România.

Ce e de făcut?

În primul rând să realizăm că sportul și susținerea lui ține de noi toți. Cu toții suntem responsabili dacă vrem performanță. Asta înseamnă să:
– luăm atitudine când e cazul
– încurajăm oamenii din jurul nostru să facă sport
– dăm copiii la un sport, orice sport, chiar și șah
– insistăm la școala unde învață copiii să se facă ora de sport pe bune
– sprijinim un sportiv profesionist când putem, fie că înseamnă să convingem compania să îl sponsorizeze sau poate să donăm noi când putem
și lista poate continua, dar important este să realizăm că în orice lucru, răspunderea este mereu și la noi. Fiecare dintre noi trebuie să își facă bucățica lui ca să putem înainta ca societate într-o anumită direcție.

Hai România!

Sper ca totuși pasa asta proastă să fie un impuls îndeajuns de puternic încât să fie “o mică revoluție”. Dar asta după Jocurile Olimpice. Până atunci, hai să încurajăm întreaga echipă Olimpică a României!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.