Mi-a plăcut foarte mult experienţa de pacemaker de la Maratonul Internaţional Bucuresti din toamnă. Aşa că la semimaraton am vrut să repet experienţa. A fost o cursa foarte frumoasă, una alergată legat de doi prieteni dragi şi împărtăşită cu foarte mulţi alergători cunoscuţi şi foarte mulţi colegi din Ro Club Maraton.

Încă de la start a fost un pic cam cald pentru gustul meu, lucru care a dat peste cap planurile multor alergători pentru un timp bun, astfel că deşi am plecat cu destul de multe persoane în trena noastră, uşor-uşor au început să rămână în spate. Chiar mă întreba cineva dacă pe noi nu ne-a afectat căldura, răspunsul este că DA. Şi pe noi ne-a afectat destul de mult, deşi eram cu toţi la un ritm sub ritmul nostru normal, a trebuit să tragem un pic de noi pentru a menţine ritmul, noroc că eram legaţi :-p

Noi am continuat însă să alergăm constant chiar dacă la un moment dat am rămas doar cu Gica Blajiu cu noi şi cu Miţă cu care ne-am interesectat pe drum. Aş vrea să îl felicit pe Gică pentru că a mers foarte bine şi cu vreo şase kilometri înainte de finish a crescut viteza şi s-a desprins de noi obţinând un personal best.

Noi am alergat pe un ritm uşor sub 1:30, targetul fiind de a termină la 1:29:15 lucru pe care am reuşit să îl facem 🙂

Legaţi de cauza Hospice

Anul acest am decis că pe lângă pacemaker la 1:30 să fac împreună cu Victor Vlad şi Fane Oprina un antrenament pentru o nebunie pe care vrem să o facem la maratonul din toamnă: să batem recordul la maraton alergat de o echipă de cinci oameni legaţi. Recordul pe care încercăm să îl doborâm este de 2h:57 :). Ceilalţi membri ai echipei sunt Alex Diaconu şi Florin Munteanu.

A fost o adevărată experienţă să alergăm legaţi, mai ales la start încercând să ne strecurăm printre oameni :). Nu am dus însă lipsă de momente de necoordonare pe traseu. Eu eram mereu prins la mijloc şi la propriu şi la figurat. La unele puncte de alimentare Victor o lua înainte, Fane încetinea un pic, iar eu eram tras în ambele direcţii :))
De departe cea mai tare fază a fost când la o intersecţie unde Victor a făcut dreapa şi Fane a continuat puţin înainte, iar eu … strigam la ambii ;)).

Cu siguranţă o să fie foarte dificil în momentul în care vom fi cinci persoane şi va trebui să facem câteva antrenamente, aşa că să nu vă speriaţi dacă o să vedeţi cinci persoane legate alergând prin parc 🙂

Nebunia va fi făcută în scop caritabil pentru Hospice – Casa Speranţei, dar mai multe detalii în curând 🙂

Mici concluzii

Experienţa de pacemaker este una foarte faină şi te ajută puţin să te disciplinezi şi să înveţi să menţii un ritm constant. Pe lângă avantajul de antrenament este una plină de satisfacţii, chiar dacă la final conduci doar o persoană către personal best. În plus alergând ca pacemaker ai şansa să încurajezi pe toţi cei care se află pe traseu şi să te aplaude toţi copiii sperând să le oferi unul din baloanele cu care alergi 🙂

Felicitări organizatorilor!! Mai sunt lucruri care se pot îmbunătaţii dar numarul impresionant de persoane arată că sunt pe drumul cel bun.

Felicitări echipei de pacemakeri!! V-aţi descurcat excelent şi sunt convins ca eforturile voastre au fost apreciate de alergători, chiar daca unii nu s-au putut ţine in tren până la final 🙂

Ce urmează?

În următoarea perioadă voi lucra intens la organizarea Crosului Padurii (pana mâine vă mai puteţi înscrie gratuit) si la Transmaraton (puteţi citi aici cum vă puteţi înscrie).

Pentru cei care au alergat, sunt curios: Cum a fost cursa voastră?

V-aţi ţinut de un pacemaker? 🙂