Am fost ieri la Livada cu Cireși, o cursă marca Road Grand Tour. Nu prea mă mai dau eu cu MTB-ul de ceva ani — dar mai vine Mihaela cu câte o propunere, și, dacă nu vreau să-mi confişte bicicleta pe motiv de nefolosință, mai ies și eu la aer. Zic eu că sunt un tip mai pașnic. Credeam sincer că nu am nimic cu electricienii pe două roți. Până ieri.
Când dai la pedale urcând vreun deal mai notabil, în timp ce tragi de tine și te bucuri că, uite, parcă mai știi să pedalezi și reușești să ajungi în şa până sus, vine unul pe lângă tine fluierând.
Și trece. Cu un “buzăit” și un zâmbet larg.
La următoarea urcare, mă depășește un puști de vreo 9-10 ani, sprinten ca o caprioară. Tocmai mă pregăteam să-mi recunosc lipsa de pedalat, când aud … bâzâitul.
Acum, știu, știu — multe curse au categorie separată pentru e-bikes, sunt alte clase, alt sport, unii chiar fac performanță cu ele. Tot respectul, sincer.
Dar… acum înțeleg mai bine de ce unii îi înjură. Că atunci când tu îți scuipi plămânii și pe lângă tine trece unul fluierând pe electrică, îți vine să-i zici, din tot sufletul: “Tu-ți scurtcircuitul mă-tii!” ⚡️😄
