Pentru cei care nu stiu acesta a fost sloganul primului maraton international din bucuresti din 2008 care a fost si primul meu maraton.
de ce alergi - afis maratonul international bucuresti
Din nefericire conceptia grafica al afisului pentru maraton a aratat ca in Romania oamenii nu prea inteleg de ce maratonul sau atletismul amator. Ei vad doar niste nebuni care alearga prin parcuri in colanti pe soare sau pe timp de ceata. Ceea ce e un pic trist, zic eu. Lucru care s-a vazut si dupa numarul de spectatori de la maraton.

Ei bine acum cateva zile Tudor Chirila solistul trupei Vama a dat o invitatie pe post la alergat. Si vazand comentariile acelui post am fost destul de bucuros vazand ca totusi sunt oameni care ar dori sa alerge dar parca asteptau o ocazie sau poate cineva sa ii atraga cumva si sa ii scoata din casa.

Insa daca citind printre randuri am vazut aceasi idee ca alergatul nu prea e inteles in Romania si oamenilor le este “rusine” sa alerge singuri in parcuri. Lucru pe care l-am mai observat si pe la unii prieteni care aveau ideei de genul “cum sa alerg asa de nebun prin parc”.

Totusi oameni pareau destul de entuziasmati pentru aceasta alergare in grup si in vineri cand a venit al doilea post de la tudor cu ora intalnirii, si chiar eram si eu curios cum va fi.
Asa ca azi dimineata echipat de ocazie si cu ipod-ul la purtator am plecat catre Herastrau destul de entuziasmat de ocazie. Dar a fost un no-show. Rusinica domnu Tudor.

Se pare ca vremea a alungat tot entuzismul celor care in comentarii erau atat de nerabdatori sa alerge. Eram doar eu si 2 domnisoare, era si a treia dar care dupa ce ne-a salutat si a plecat sa parcheze masina dar probabil ca s-a ratacit, fiindca nu s-a m-ai intors.

Am fost destul de dezamagit, insa din fericire mai inainte am avut o alergare in grup cu oameni intradevar pasionati de alergat de la Ro Club Maraton.
A fost o alergare frumoasa cu oameni plini de viata pe care o mica ceata nu ii sperie asa usor. Am plecat in ritm lejer pentru o tura in jurul parcului condusi de Grizon care e “rezident” la alergat in Herastrau. Am facut o tura impreuna, dupa care fiecare a plecat la pasul lui.
A fost mai mult decat frumos si asta pentru ca ne-am strans intr-un numar destul de mare zic eu, si in plus am intalnit pe traseu o multime de oameni care alergau.

Lucru care m-a facut sa cred ca totusi exista speranta, si poate la urmatorare editie a maratonului din bucuresti sa avem parte de mai multi spectatori, si poate in cativa ani sa ajugem sa vedem situatii similare ca la alte maratoane unde numarul spectorilor ajunge la sute mii si milioane.

Cheers.