Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Cum fu la Frankfurt Marathon

987 1

Maratonul Frankfurt nu a fost tocmai planificat. Ne-am înscris la European Running Business Conference, iar dacă tot ajungeam în weekendul cu maratonul ne-am gândit că se potrivește bine ca o cursă de toamnă.

Înscrierea am făcut-o prin iunie, așa că aveam timp berechet de un antrenament serios. Iar cu puțină muncă poate și o încercare de timp mai rapid.

Un antrenament numit dorință

De ceva ani în luna iunie începem antrenamentele cu echipa Raiffeisen Runners pentru pregătirea cursei de maraton sau semimaraton de la Maratonul București. Așa că aveam cel putin 2 antrenamente pe săptămână erau bifate cu alergările alături de ei.

Acum, viteza la ele nu era tocmai la nivelul necesar pentru antrenamentele mele, dar prindeau bine. Peste ele speram să completez cu un tempo pe săptămână și din când în când câteva mai lungi la ritm de cursă.

Dorința a fost frumoasă, dar a cam ramas acolo. Am reușit totuși pe lângă antrenamentele cu Raiffeisen să mai fac vreo 3 antrenamente de 12, unul de 18 și unul de 24. Antrenamente la care am ținut relativ bine ritmul de 3h.
Un antrenament important a fost și antrenamentul de 32km alături de Bogdan Pojar la un ritm de 5min 20s. Antrenament care trebuie să recunosc că m-a cam rupt puțin. Am făcut ceva febră după și mi-am pus puțin problema dacă o să reușesc.

Planuri înainte de cursă

La școală am fost definiția perfectă pentru “brânză bună în burduf de câine”. Eram fâșneț, prindeam mult din clasă, mai citeam odată înainte de oră și gata. Nu imi placea de nici o culoare să îmi fac temele. Se pare că sunt la fel și la alergare. Am tras o perioadă mai consecvent, cu puțină înclinație spre anduranță, am progresat repejor și acum alerg binișor din amintiri 😊.
Deși estimam un 3:05-3:10 am decis să risc cu pacerii de 3h. Mă voi ține de ei cât mă țin picioarele și apoi Dumnezeu cu mila. Nu am muncit prea mult pentru el, așa că și dacă mă rupeam tare și terminam la un 3:30 nu era nici o tragedie.

Sport Expo

Din descrierea și planurile de pe site părea să fie unul mai mare, însa în realitate nu a fost așa impresionant. Cel puțin pentru mine. Ce mi-a plăcut mult era standul Asics care de data asta avea un tester nou cu 3 senzori de mișcare 😀 Am testat 3 încălțări cu rezultatele de mai jos. Cei care m-au impresionat au fost noul model RoadHawk Nu mă atrag deloc încălțările cu talpă groasă. Îmi vine mereu în minte imaginea cu fetele de la Andre, dar ăștia m-au facut cel puțin curios după ce i-am probat.

3 .. 2 .. 1 .. Start

Pacerii de 3h ore au fost DNS, așa că am rămas pe cont propriu. Primii zece kilometri erau prin oraș, destul de întortochiați pe hartă. În cursa nu s-au simțit așa rău.
A fost totuși o provocare la început cu ceasul care era ca în zona crepusculară. Sărea pace-ul în toate direcțiile, ba 3:20 ba 4:50, ba 4:00. Pe la kilometru 8 aveam vreo 700m în plus față de bornele oficiale. Or fi fost suprasolicitați sateliții de la atâtea ceasuri. Noroc cu bornele kilometrice unde dădeam split și avem un reper sigur.

Adevărata cursă

Până pe la kilometru 25 am reușit să mă țin neașteptat de bine pe ritmul de 3h. Nu era foarte confortabil, dar reușeam să ma țin cumva acolo. De aici însă a început lupta 😊
Lipsa antrenamentului s-a simțit la maxim. Am încercat însă să mă mint cu nesimțire 😊: Mergi foarte bine, Sigur o duci așa până la final. Încercam să nu mă gândesc prea mult la ce kilometru sunt și cât mai am. Mă concentram pe ritmul actual și trageam ca la fiecare kilometru când dau split să apară un 4:14. Apoi hai înca un kilometru si încă unul.

Spre final, dacă treceam pe lângă un punct de alimentare și băgam un gel și niște apa, încetineam destul de mult și trebuia să trag puțin ca să recuperez timpul. Chiar și așa am reușit să ramân aproape de 3h până la kilometru 38-39. De aici însă s-au terminat rău bateriile și am tras la maxim de mine ca să nu încetinesc prea tare.

Am reușit un 3:02:50 de care sunt foarte bucuros. Nu este unul muncit, dar este unul care îmi dă speranța că dacă mă fac baiat serios am șanse să revin repede la timpi mai competitivi 😊

Aici zâmbeam că se termin chinul in 200m :)) Multam @vlad_c_stoica pentru incurajari!

A post shared by Gabriel Solomon (@gabrielsolomon.ro) on

Câteva gânduri despre organizare și oameni

Finish-ul în complexul expozițional este absolut demențial. Cred că doar pentru asta și merită facută cursa. Altfel traseul nu mi s-a parut prea spectaculos ca și clădiri și arhitectură.

Totuși trebuie să apreciez oamenii care m-au surprins. Fiind o cursă mare, era de așteptat să fie mulți oameni pe traseu, dar pentru Germania nu mă așteptam să fie așa veseli și să încurajeze așa mult. Au fost oameni care au ieșit cu boxe afară și puneau muzică. Oana a prins chiar unii care împarțeau prajituri de casă 😊

Un alt lucru pe care l-am apreciat era organizarea ștafetelor. O dată că zonele de schimb erau organizate puțin în afara traseului, astfel că ieșeau pe o bretea din traseu, schimbau și apoi reintrau în traseul normal. Dar mai ales faptul ca alergătorii de la ștafeta au fost extrem de disciplinați și nu veneau în traseul cursei ca să se uite după alergătorul lor.
Traseul se mai intersecta cu zone în care erau permise unele masini, dar șoferii erau extrem de disciplinați. Mergeau încet, fără claxoane, fără intrat pe culoar. Deși tot ce îi despărțea erau doar câteva conuri puse la 50-70m.

La final, ce a fost mai inedit față de alte curse, a fost prezența dusurilor. Ele nu erau pentru oameni pudici, fiind amenajate în parcarea de la subsolul complexului. O zonă înconjurată cu gard înalt acoperit cu banner alb, în care îți puteai lăsa lucrurile pe niște mese de berărie și apoi făceai nudism la coada pentru dușurile din containere. Cei mai pregătiți stăteau cu un prosop 😊. Avantajul dacă făceai duș era însă că erai primit la masaj 😀

Planuri pentru 2018

Dacă tot am prins un pic gustul maratoanelor, am programat deja următoarea cursă la Roma în aprilie. O să încercăm să facem chiar un grup mai mare, așa că o să revin curând cu detalii dacă ți se pare interesant 😊

One Comment

  • Sorin says:

    Felicitari pentru cursa.
    Maratonul de la Roma este superb! Am nimerit absolut din intamplare acum doi ani in Roma in perioada maratonului si m-am inscris la cursa populara doar pentru atmosfera. A fost absolut demential, nu cred ca am vazut in viata mea atata fericire la un loc.
    Recunosc ca ma tenteaza ideea, doar ca ar fi primul meu maraton si nu cred ca apuc sa il pregatesc suficient pana in aprile. Planul meu era sa mai alerg cateva semi-uri in primavara-vara si sa fac primul maraton in toamna, la Bucuresti.
    Asa ca te rog eu, nu da mai multe detalii, ca s-ar putea sa ma razgandesc 🙂

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.