Nu mai găsesc unde, dar la un maraton un sponsor a făcut o activare prin care oferea premii la categorii speciale. De genul: primul la categoria „bărbați născuți în ’84, cu părul blond și tricou verde”. Ideea era funny, dar ridică o întrebare spinoasă: cât de departe mergem cu împărțirea categoriilor?
Ai o extremă unde premiezi doar Open Masculin și Feminin și, la polul opus, varianta în care ajungi să recompensezi mai mult de jumătate din concurenți. Partea grea e să găsești echilibrul între cele două.
Dacă împarți categoriile prea larg, se plâng oamenii că „nu e corect, e altă generație acolo”. Dacă le faci prea înguste, ajungi să premiezi aproape fiecare participant și să transformi festivitatea într-un fel de banchet de clasa a 8-a, unde toată lumea urcă pe scenă pentru „Diplomă de participare și premiu special pentru cel mai frumos zâmbet”.
Ca să nu rămânem în teorie, vă propun două variante clare:
Modelul clasic
Ca la multe curse de pe la noi, unde se merge pe 4 categorii de vârstă: 20–29, 30–39, 40–49, 50+
Rezultatul? La masculin și feminin ai 24 de oameni pe podium. Frumușel, decent, terminăm premierea înainte să se încălzească berea.
Modelul din 5 in 5 ani
Dacă luăm exemplul UTMB, intrăm pe alt film: categorii de 5 ani: 20–34, 35–39, 40–44, 45–49… și tot așa până la 85+.
Adică 12 categorii la masculin, 12 la feminin. Diferența e că acolo se premiază doar primul clasat, așa că în total rămân tot 24 de premii. Doar că granulația e mult mai fină și, practic, fiecare are șanse reale să se lupte cu colegii de generație.
Deci cum preferati?
Eu nu sunt fanul categoriilor foarte dese atunci când se premiază locurile 1–3, pentru că riști să urce jumătate din cursă pe podium. Dar în varianta „premiem doar primul” chiar mi se pare o formulă elegantă. Așa, clasamentul rămâne relevant pentru fiecare generație, fără să transformăm premierea într-un maraton separat.
Voi unde ați trage linia?
