Sunt multe moduri în care poți măsura maturitatea unei comunități, chiar una sportive. Dar uneori nu e nevoie de cifre, ci doar de cum reacționează oamenii atunci când lucrurile nu ies cum și-ar fi dorit. Weekendul acesta, Cape Town Marathon a fost anulat cu doar o oră înainte de start, după ce vânturile puternice din timpul nopții au distrus o parte din infrastructura de la locul de start.
Decizia a fost luată la 4:45 dimineața, iar alergătorii au primit mesajele oficiale în jur de 5:00 — prin WhatsApp, grupuri de cluburi, social media și radio local.
Pentru un eveniment cu 24.000 de participanți, aflat în proces de evaluare pentru a intra în circuitul World Marathon Majors, e genul de decizie care e uşor de luat şi sigur nu înainte de a încerca tot ce se poate. Mi s-a părut foarte fain faptul că anunțul oficial nu a fost doar un comunicat sec, ci a venit și cu un mesaj video din partea CEO-ului, Clark Gardner — un pic de „față umană” într-un moment complicat. A explicat clar, și mai ales, cu empatie.
Și totuși… alergătorii au venit
Și aici vine partea mea preferată: mii de alergători au venit totuși la start. Fără furci, fără topoare, fără pancarte. Au venit, au zâmbit, au cântat și au dansat.
Am văzut clipuri în care oamenii, în loc să protesteze pentru taxa nerambursabilă sau pentru că li s-a „stricat weekendul de alergare”, au ales să transforme momentul într-o mică sărbătoare. Un fel de „dacă tot suntem aici, hai să fim împreună”.
Și mi-a venit imediat în minte cuvântul: Ubuntu. O filozofie africană care spune:
„I am because we are.” „Eu exist pentru că noi existăm.”
E despre interconectare. Despre cum depindem unii de alții, despre cum, pentru ca tu să poți alerga ai nevoie de voluntari şi organizatori, dar şi invers ca organizatori ai nevoie de voluntari şi alergători. Un concurs nu există fără nici unii din ei.
Lecție de comunitate
Sigur, nimeni nu era fericit. Nici alergătorii, nici voluntarii, nici organizatorii. Dar felul în care au reacționat spune ceva. Într-o lume în care e atât de ușor să arătăm cu degetul și să cerem „banii înapoi”, ei au ales înțelegerea, empatia și bucuria simplă de a fi împreună.
Și da, poate că nu au alergat 42 de kilometri duminica asta. Dar au arătat că spiritul de maraton nu e doar despre linia de finish — e despre cum reacționezi atunci când nu ajungi la ea.
Respect pentru alergătorii din Cape Town. Și pentru toți cei care înțeleg că, dincolo de curse, timpi și medalii, alergarea e despre comunitate.
Cum uneori karma funcţionează, sponsorul principal a decis să le plătească tuturor taxa pentru ediţia din mai!
