Arges Winter Race – the story

Concursul s-a desfasurat in Padurea Trivale din Piteşti. Vremea era un pic de partea noasta, un pic soare, nu era deloc frig.
Am plecat de dimineata din Bucuresti cu noul coleg de apartament Stefan. In drum am tot cautat cu privirea si alte masini cu biciclete dar nu am vazut decat una.

Odata ajunsi ne pregatim si noi bicicletele, ne inscriem si agatam numerele frumos de ghidon. Stefan isi pune mandru numarul de concurs. E la primul, nu stie ce il asteapta 😉

Ne intalnim si cu Edi Petrov si Sergiu Buciuc, radem un pic de ce ne asteapta. Aveam informatii din surse locale anonime ( pentru ca am uitat cum il chema :-p ) ca traseul nu era tocmai de mtb ci mai mult de alergat ( pe langa bicicleta ).
Suntem toti inscrisi la categoria Hero. Trebuia sa facem 6 ture de 5km dar din cauza traseului se micsoreaza la 4 ture, si pe langa asta vom avea si un start comun la toate categoriile cu 5 minute diferenta.

The Race

3 .. 2 .. 1 .. START
La inceput pe partea de sosea toata lumea e dornica sa plece cat mai tare, dupa nici 100 de metri ajungem in partea de traseu. Primul deal. Nu m-am agitat sa intru printre primii pe portiunea asta, nu de alta dar incercasem sa il urc inainte de cursa si patinam de n’aveam treaba. Numai bine imi incalzeam muschii pentru ce urma.

Imediat urmeaza o coborare, si cand zic si eu ca apuc sa stau un pic in sa, se duce imediat valea si iar incepe push-bike.
Traseul incepe sa se descopere, era o combinatie perfecta intre zapada, noroi si traversari de parauri cu apa un pic sub genunchi, numai bune pentru copilul din mine. Sa ma fi vazut atunci mama cum am crescut de la baietelul care sarea in toate baltile la barbatul care impingea o bicicleta prin noroi si parauri, cred ca ar fi fost mandra.

Dupa prima tura, era clar, nu prea urma sa stau prea mult pe bicla, dar macar reuseam sa stau cat de cat in fata plutonului. Se pare ca ma pricep la alergat pe langa bicicleta. Unii mai incercau sa mearga pe ea, eu renuntasem la gand, nu de alta dar parca eram ca unul care abia invata sa mearga. Ma suiam pe ea patinam in gol 2-3 rotatii de pedale si apoi ma dezechilibram.

In timp ce intram in a doua tura, eram oarecum resemnat. Nu ma asteptam sa se mai intample ceva nou, trebuia doar sa termin de impins bicicleta cele 4 ture. Insa parca traseul se schimbase un pic. Dupa ce trecusera toti 170 de concurenti, parca toate baltile, noroaiele si raurile erau din ce in ce mai mari. Dupa ce am intrat intr-un parau pana peste genunchi in apa, am zis ca nu mai conteaza si am inceput sa nu ma mai stresez pe unde calc. Mergeam ca voda prin loboda :-p.

In a 3’a tura cand credeam ca nu are ce sa se mai intample, la una din putinele coborari, franele care nu mai tineau calumea de noroi de pe la tura 2, se incapatineaza sa isi faca datoria, numai ca mai tare cele de pe fata asa ca eu fac pe superman prin aer un pic si dupa un flic-flac ajung sa patinez pe spate prin noroi.

Si intr-un final termin. Chiar pe locul 5 ( eram 4 la exit-pols dar aveam o geoanita usoara asa ca am aparut pe 5 la rezultatele finale ).
Asta datorita terenului ca daca se putea urca lumea pe bicicleta imi dadeau clasa :)). Asa mai apuc si eu sa fiu in prima jumatate a clasamentului.