Dacă până acum această rubrica a fost despre lucruri mai abstracte, nu aveam cum să ratez ocazia să va dau un exemplu practic. Weekendul acesta am avut plăcerea să îl încurajez pe traseu pe Adrian Ber în ultra maratonul de 123km peste creasta Făgăraşului şi creasta Pietrei Craiului cu o diferenţă de nivel de peste 7500 m. Proiect denumit în mod inspirat Ber2M şi realizat în beneficiul Pădurea copiilor.
Adrian a plecat de la Turnul Roşu sâmbătă dimineaţă la ora 3 şi a terminat duminică la 19:15 în Zărneşti, după peste 41 de ore. 41 de ore în care a îndurat frig, vânt, ceaţă, oboseală, a navigat pe noapte, a purtat discuţii mai puţin prietenoase cu dulăi de stâna. Totul cu doar câteva minute moţăite în refugiul La Om din Piatra Craiului.
Acest proiect a fost şi pentru Adi un adevărat test de rezistenţă fizică şi psihică. Odată pentru că distanţă era aproape de două ori mai lungă decât tot ce a alergat până acum (70km la Transmaraton), pe un teren foarte dificil şi în al doilea rând din cauza numărului foarte mare de ore. Vă spun din experienţă că orice peste 24h nonstop intră deja în altă ligă, cu atât mai mult pe munte.
Totuşi de ce a făcut Adi acest lucru? De ce ne înhămăm cu toţii uneori la astfel de aventuri în care ne întrebăm de ce?
Nu aş putea spune cu siguranţă motivul lui Adi sau al vostru, însă dacă ar fi să dau un motiv, cred că o facem pentru a ne descoperi. Pentru a vedea cu adevărat cine suntem. Este uşor să fii optimist sau puternic când lucrurile merg uşor, pe teren cunoscut. Eşti însă la fel de puternic când totul îţi spune să te opreşti? Ai forţă să mergi mai departe când ai depăşit de mult ce credeai că se poate şi fiecare pas în plus e o bătălie?
Eu nu cred că această putere psihică în primul rând este o trăsătură genetică ci cred că este una pe care o putem învaţă, pe care o putem antrena. Trebuie doar să ieşim din zona de comoditate şi să ne propunem un obiectiv măreţ.
Pentru a ne dezvolta cred că avem nevoie de a ne provoca mereu. Sa avem tot timpul un obiectiv măreţ pe termen lung. Unul la care să ne gândim puţin cu teamă. Cu teamă pentru că nu ştim dacă vom reuşi să îl atingem. Dar asta înseamnă că ne vom bucura şi mai mult în momentul în care îl atingem.
Care este obiectivul tău măreţ?
Discutăm binenţeles de cele sportive :D. Dacă nu ai unul, pune pe hârtie cea mai mare nebunie care îţi vine acum în minte. Fără să te gândeşti, da cum, da când, da nu ştiu dacă pot. Dacă ai putea orice ce ai face? Deocamdată stabileste-l, pune-l pe hârtie, planul îl faci după :). Deci care este?
Pentru mine pentru anul asta :-p obiectivul măreţ este cursa de 24H pe scări 😀
