Astăzi trebuia să fie o etapă anostă. Fără diferenţe prea mari de nivel, fără peisaje spectaculoase. A fost însă o etapă foarte grea, cel puţin pentru mine. Problemele de la piciorul stâng s-au agravat şi mi-am pus de câteva ori problema să arunc prosopul şi să mă urc în maşină.
Deşi aseară părea că s-a vindecat cât de cât, de dimineaţă m-am trezit cu el destul de înţepenit şi abia puteam paşi fără să nu mă doară. După ce am plecat, uşor uşor, durerea a tot crescut şi gândurile de oprire au început.
Deşi banda kinesio părea să ajute, pe la km 10 am dat-o jos pentru că se dezlipise de la transpiraţie. La km 15 deja şchiopătam bine iar gelurile aplicate nu prea au efect. Doare şi nu ştiu dacă pot îndura până la final. Mă gândesc la Corin care a suferit mult anul trecut, trebuie să pot să trec şi eu cumva peste asta.
Km 20 – Hai că poate până la km 25 îmi trece măcar oleacă, îmi iau colanţi lungi şi poate ajută puţin.
Km 25 – Ajută şi nu prea. Hai că la km 30 dacă tot nu trece o să mă sui în maşină şi asta e. Mă refac şi o să pot alerga mai bine mâine. Poate, dacă e, mai fac mâine în plus câţiva km şi recuperez.
Km 30 – Dacă tot am rezistat până aici, hai să mai fac 5 km, aşa rămân mai puţin pentru mâine
Km 35 – Ce rost are să mă opresc acum, hai să o iau încet şi dacă rămân ultimul mă sui atunci în maşină
Km 40 – Încă 25 km, 4 opriri, trebuie să reuşesc cumva să îmi târâi picioarele. Dacă mă opresc acum, câştig 2 ore de recuperare. Mare şmecherie :-p
Km 45 – Am îndurat până aici, nu are rost să mă opresc acum, târâş şi tot termin etapa asta.
km 50 – Parcă la ritmul ăsta e mai acceptabilă durerea
km 55 – Unde dracu’ e maşina, oare aşa încet merg eu?
km 60 – Maşină, maşină, oare după curba asta? dar asta? oare asta? hai că e asta? asta sigur e! trebuie să fie asta!
km 65 – Yupiiiiiii! Auuuuu piciorul!
În final pentru a trece peste durere nu au ajutat gelurile Icepower sau cu arnică, nici diclofenacul. A fost nevoie doar de o doză de masochism şi una de prostie. Am acceptat că există o durere de care nu voi scăpa până la finalul etapei şi riscurile agravării unei accidentări. Nu degeaba se numeşte Diagonala Nebunilor.
Azi am dat cu toate alifiile, am stat cu picioarele în apă rece.
Traseu
Poze
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.388262231229523.104863.155693917819690&type=3
