Astăzi a fost startul în Trans România Run, unde timp de două săptămâni voi alerga alături de Serban, Daniel, Corin şi Edi cam 60km pe zi, proiect care vine la pachet cu o altă provocare pentru mine: trezirea la 5.00. Cu mici greutăţi la final am terminat prima etapă.
Astăzi am întârziat un pic şi am plecat la 6:40, lucru pe care l-am plătit în ultimii kilometri când a trebuit să îndurăm un soare ucigător.
A fost o etapă foarte făină, traseul desenat de Serban anul acesta a început mult mai bine, cu drumuri mici şi liniştite, în antiteză cu drumul naţional plin de tiruri de anul trecut.
Desigur nici o bucurie nu vine fără sacrificii, aşa că la schimb am primit un profil că un fierăstrău, cumulând până la final cam 740m diferenţă pozitivă de nivel. Am indurant însă soarele şi traseul mult mai bine privind în stânga şi în dreapta lanurile de grâu şi de floarea soarelui absolut superbe.
Un ajutor enorm au fost şi fântânile de pe marginea drumului unde mă opream de fiecare dată şi îmi udam fleaşcă (până la nivelul în care eram asemenea unei ploi localizate) tricoul şi şapca.
Spre final alergând o perioadă mai lungă prin soare, mă gândeam că îţi trebuie un grad special de nebunie pentru a te încumeta la o asemenea cursă în această perioadă. Oare cu gradul asta de nebunie primeşti carnet de reduceri la transportul în comun? Sau consideră că nu îl vei folosi?
Spre final, mi-am adus aminte care este cea mai urâtă parte la această cursă: finish-ul. Nu când treci de el, ci atunci când mai ai un pic şi înainte de fiecare curbă te gândeşti: oare nu e după curba asta? sperând că este, deşi tu ştii că mai ai vreun kilometru :-p
Poze
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.384926308229782.103880.155693917819690&type=1
Foarte frumos! Succes in continuare!
Multumesc frumos