Prima Evadare 2011 – raport de cursa

Duminica am finalizat a doua parte din duatlonul de weekend: Prima noroiala, de fapt a doua daca e sa fim corecti, prima fiind Garboavele. Nu stiu cati am fost la start, dar tinand cont de vreme cred ca am fost foarte multi, cert e ca au terminat vreo 571.

Duminica dimineata imi tremurau un pic genunchii, de emotie la ce ma astepta, oare cum o sa fie traseul? Dar si de la febra musculara de la EcoMarathon. Sper sa ma tina picioarele pana la final.

Am ajuns la start, aici ma intalnesc si cu colegii de la BikersTeam (nu uitati sa ne dati un like pe facebook :D) ne asezam frumos la start. Il intalnesc si pe Suca, ma bucur ca nu sunt singurul masochist ;)) care face ambele maratoane.

3 .. 2 .. 1 .. START

Anul asta m-am pus un pic mai in fata, speram eu sa raman acolo si sa nu ma chinui sa depasesc prea mult. Se pleaca tare sau cel putin asa mi se pare. Acum poate sa fie si ca eram obosit si orice mi se parea prea tare ;)). Astept cu nerabdare intrarea in padure, oare o sa fie noroi de mers pe el sau de carat bicicleta in spate ?

Prima parte era chiar faina. Multe balti in schimb. Fiind la inceputul cursei lumea le ocolea, eu nu aveam stresuri din astea, ba chiar le cautam si le luam cat mai pe mijloc: mai spalam putin bicicleta.

Ajungem la centura, bag repede un gel, ii sting cu niste isotonic si saruri de noroi. Parca e mai bine.
De aici incepe noroiul adevarat. In plus daca pana acum treceam prin balti de aici incep sa traversez lacuri. Unii din jur se chinuie sa mearga pe margine, eu fara nici o grija prin mijloc, numai bine spal si schimbatorul la unele unde imi ajunge apa aproape de genunchi (cu piciorul jos). Am reusit sa trec cu bine mai prin toate, am avut insa doua plonjoane in lac din cauza ca nu am decuplat destul de repede pedalele (sunt la a doua cursa cu SPD-uri :-p).

Spre final, incep sa fie mai rare baltile, dar intram pe anumite carari care au pe jos un fel de aracet de padure. Parca merg pe banda de aia de prins muste. Daca ma opresc un pic din pedalat, raman imediat lipit si daca nu declipsez la timp chiar ma lipesc ca o musca. Mi-a placut partea asta, era fain cum mergeam singur prin padure si se auzeau mai in fata sau mai in spate strigate colorate de lupta: futu-i noroiul …. etc.

Spre final ma ia si foamea, dar noroc ca aveam un baton cu mine.
Mai naspa era ca nu mai aveam energie, nu ma dureau picioarele, dar parca nu mai vroiau sa asculte deloc. Eu le ziceam mai repede, ele tot in ritmul de melc. Iar daca era vorba de oprit si plecat de pe loc era deja un challenge. Cred ca imi lua 2 minute sa plec de pe loc. Nu reuseam sa apas cu destula forta sa clipsez. O fi fost si de la noroi, dar era si eu rupt in doua.

Eternitatea din ultimii 5 kilometri

E o practica in marketing sa asociezi un mesaj, un logo cu un sentiment, totusi cred ca cei de la Veloteca au avut putin ghinion cu vremea. In mod normal cand ai fi vazut banerul: Mai sunt 5km ar fi trebuit sa fii bucuros, in conditiile actuale injurai mesajul (cel putin eu) in gand sau cu voce tare in ordine alfabetica:

5 km anafura mamii ei, eu credeam ca am mai putin. Baga-mi-as picioarele in noroiul asta cacacios; dumnecatu ma-tii de schimbator acum te-ai trezit sa te blochezi si tu si etrieru’ ma-sii, futu-ti deraioru tau sa-ti fie

Gata a spus destule birjarul din mine :-p, dar a fost deajuns sa ajung la banerul de la km 4. De aici continui pe acelasi ton vesel. Speram ca trece repede si vad banerul de km 3, insa asta nu vrea sa vina. Il blagoslovesc eu bine si sper sa il fi pierdut astia, sper sa vina direct: Mai sunt 2 km.
Al dracului, corecti au mai fost: uite ca e si km3, Fu*******.
Catinel, catinel ajung trec si de km 2 si de 1, traversez si calea ferata unde 2 voluntari ma incurajeaza: Hai, bravo, mai ai un pic, hai repede. Repede de unde, viteza asta a ramas pe la km 40. Ma uit la ei in timp ce ma chinui sa imi prind piciorul in pedale, am incercat sa scot un zambet de multumire, sigur nu am reusit, sper doar sa nu ii fi speriat prea tare cu ranjetul fortat de om vlaguit.

Finish

Am trecut linia de finish in 4h 53min cu o fata care spune tot:

Am bagat dupa niste paste, m-am schimbat si parca mi-a mai revenit culoarea.

Impresii si ganduri de final

A fost o cursa grea, dar ma bucur ca am reusit sa o duc pana la capat.
Felicitari organizatorilor: un eveniment reusit, ceea ce e o realizare pe vremea asta, precum si pentru performanta de a atrage atat de multa lume, desi se stia ce va fi pe traseu.

Se pare ca in sezonul asta o sa devenim cu totii experti in mersul pe noroi, avem deja doua curse cu noroi. Daca ar fi sa ii credem pe astia de la meteo, se pare ca ploile nu o sa lipseasca deloc vara asta. Pana la finele anului nu o sa mai spunem doar noroi, vom avea grade: lut de garboave, mocirla de baneasa si vedem ce mai apare. Cand o sa mergem la un traseu uscat o sa fim tristi, nu o sa mai stim cum se merge pe el.

Felicitari Basso pentru locul 2, am fost mandru sa port acelasi tricou BikersTeam :D.

Ne vedem la anul !!

PS: Limbajul folosit in ultima parte e doar pentru a transpune mai bine starea metafizica in care ma aflam :-p. Nu am injurat chiar asa, nu de alta dar nu aveam energia, reuseam doar un cuvant: Futu-i.

Traseu

Poze