Am ascuns asta multă vreme, dar acum cu toate dezvăluirile nu mai pot face asta. Presiunea publică mă face să recunosc: fac bani din sport și organizarea de evenimente sportive.

Trebuie să recunosc însă că nu sunt unul foarte bun, de altfel Oana mă întreabă mereu unde țin ascunse vila și mașinile luate din banii de pe pasiunea oamenilor. Momentan sunt mândrul posesor al unui leasing pentru o Dacie luată de pe urma exploatării pasiunii pentru sport. Dar mă fac eu mare 🙂

Am început ușor, cu un singur eveniment, într-o perioadă în care nu erau prea mulți alergători și piața era mică. A fost o experiență foarte faină să vezi cum o idee trece de la o discuție la bere, la planuri și hârtii scrise la un eveniment realizat. Primul eveniment a fost bineînțeles memorabil, unic și făcut din pasiune. De la a doua ediție mi-am dat seama că e clar o oportunitate aici și mi-am dat demisia dintr-un job de programator, să devin antreprenor în sport.

Am ajuns astfel să scap de serviciul plictisitor cu program fix la corporație și să fac bani din pasiunea mea (scuze a altora, mereu uit că sunt businessman). Încă mă minunez de ce sunt așa puțini oamenii care au pornit o afacere în acest domeniu foarte profitabil. Numărul alergătorilor a crescut fantastic, sponsorii se înghesuie să sponsorizeze cât mai multe competiții, iar autoritățile locale caută mereu proiecte pe care să le susțină.

După câțiva ani pot spune că deja am ajuns la un nivel superior. Am ajuns să am un birou în centru ca toate marile firme, fix în buricul orașului la Romană. E mai degrabă o cameră într-un apartament pe care îl împart cu un studio foto. De fapt, jumătate de cameră, lângă mine este Andrei, colegul de la Galantom. Măcar e într-un bloc fără bulină, deși e unul mai vechi. Avea înainte, dar acum nu mai are. Ne-a spus administratorul, după ce ne-am mutat că a dat-o jos, strica fațada clădirii și speria oamenii.

Măcar acum că am făcut mișcarea asta pot spune că muncesc mai puțin. Vorba aia dacă faci ce îți place nu muncești o zi în viața ta. Acum că sunt antreprenor am ajuns să petrec cu pasiunea mea (de organizat, că de alergare am mai puțin timp acum) în jur de 80 ore pe săptămână, să triez prin vreo 1800 de emailuri pe lună (fără spam și newslettere, alea sunt pe alt email :-p) și nu știu câte telefoane (unele de la concurenți cu întrebarea unde e startul și la ce oră). Deși laptopul și telefonul sunt acum cu mine mereu, chiar și în vacanță trebuie să recunosc că îmi place. Am momente când e o plăcere ușor masochistă, dar m-am obișnuit cu ele de la ultramaratoane.

Aaa .. stai, iar am uitat că acum sunt un businessman și nu mai e cu pasiune, e business. Deși e un business așa profitabil că am reușit să am și un salariu, e la jumate decât aș câștiga dacă aș face programare, dar măcar muncesc mai puțin … oh wait.
Nu știu de ce nu conving investitorii să creadă în afacerea asta, ei vin cu idei învechite că salariul nu este profit, eu cred însă că nu văd ei potențialul acestui domeniu.

Nici eu nu credeam că fac așa mulți bani din sport, dar ieri am primit un email și am aflat unde îi ascundeam.

Ma numesc ******************* si reprezint un ONG cu activitate in domeniul sportului . Practicam o varianta de fotbal creata recent (in Romania).
Am vizionat site/ul cu FOTBAL CARTIER VITAN si am retinut un teren de fotbal (minifotbal).

V/am contactat ,in ideea unei posibile colaborari . Daca si Dvs. agreeati acelasi lucru,va invit ca de saptamana viitoare sa incepem discutii preliminare.
In acest sens am dori sa stim cine este detinatorul terenului respectiv(Dvs. personal sau una din ONG/urile pe care le conduceti) si ce dimensiuni are respectiva suprafata de joc.

Acum sper că introducerea unui teren pe un director de terenuri de sport să fie de ajuns să îmi elibereze un certificat de proprietate pe terenul respectiv.

Gânduri de final

În generală mi-a plăcut mult logica, nu am reținut eu multe, dar am învățat că generalizarea pe un număr mic de subiecți poate fi o eroare logică. Așa că nu pot afirma despre alții dacă au un business sau nu, cât de profitabilă e activitatea lor. Pot spune strict despre experiența mea.
Ca orice business am unele proiecte/evenimente din care câștig niște bani, unele din care pierd, unele în care investesc bani și timp fără nici un profit (ex:sportpici, results.42km.ro etc.). La final trag linie și în general am ieșit pe plus. Plus care a însemnat salariul meu (în unele luni mai mare, în altele mai mic, deloc sau pe minus). Nu știu dacă activitatea mea este un business, un social business (care e la modă acum), un serviciu, o pasiune sau poate toate la un loc.
Ceea ce știu este că bugetul familiei are totuși un susținător principal, pe Oana. Lucru care îmi permite să mă joc de-a sportul. Când vom avea un copil și ea intră în concediu de îngrijire copil s-ar putea să trebuiască să îmi iau eu un “serviciu serios” să preiau rolul de susținător, că din afacerea cu sportul e mai greu să plătim toate facturile.