i can haz bicicleta

Anul trecut dupa duatlon mi-am propus sa imi iau bicicleta si de anul nou am trecut acest lucru pe “new year resolutions list“.

Ei bine de o saptamana sunt mandrul proprietar a unei biciclete Cube Aim.

Pana acum am reusit sa faca cateva drumuri cu ea prin bucuresti, si sa simt un pic din experienta de ciclist in capitala. Din pacate nu e cea mai placuta experienta.

Pe unde poti sa mergi cu bicicleta ?

Pai din cate am vazut nu prea ai pe unde. Pistele de biciclisti lipsesc aproape cu desavarsire, si cele care exista sunt defapt niste marcaje pe trotoar unde pietonii merg in voie si te injura ce cauti tu pe trotoarul lor. Mai ai alternativa sa o iei pe sosea unde primesti aceasi primire, numai ca aici risti sa mai primesti si un concediu medical pe langa injuratura.

Desi s-ar parea ca nimeni nu te vrea sa te plimbi cu bicicleta, exista totusi un grup care “iubesc” biciclisti. Dragi caini fara stapan sunt foarte fericiti sa aibe colegi de joaca, vezi asta in ochii lor cand te apropii pe bicicleta. Imi plac foarte mult caini, dar parca cred ca caini fara stapan sunt o problema destul de mare si orice suporter “politia animalelor” nu ar mai fi asa de absolut in gandire cand ar fi atacat de o haita de caini.

Aaa .. uitam de inca un grup iubitori de ciclisti … sau mai exact de biciclete. Colectionarii de biciclete slab securizate, care vor sa te ajute sa iti faci un upgrade de bicicleta. Ei iti iau bicicleta aia veche uzata ( si o saptamana uzeaza o bicicleta ) ca sa iti iei tu alta nou nouta … si sa nu ai grija ce faci cu aia veche.

Recapituland un pic, e destul de dificil sa “te dai cu bicicleta”. Si totusi de ce sa o faci ?
Citind in stanga si in dreapta, am fost surprins sa vad tot felul de solutii ingenioase pentru problemele de biciclist, cum sa nu iti fure bicileta sau cum sa scapi de caini.
Poate ca toate astea fac parte farmecul de a fi biciclist.

Pentru mine sunt doar inconvienente care sunt sub placerea de te plimba cu bicicleta. Nu stiu de ce imi place asa mult, poate ca imi aduce aminte de copilarie, cert e ca indiferent ce stare am o plimbare pe 2 roti ma binedispune.

Cam atat deocamdata, revin cu povestea dupa prima cazatura mai importanta,
Sigur trebuie sa vina una curand, deja am o cazatura mai usoara si un drum prin pasajul de la Piata Unirii ( cum te face muzica sa uiti pe unde mergi ).

Bafta.