Am plecat sâmbătă de dimineaţă la ora 5, cu trezire la ora 4, crunt, spre noua pârtie de la Vidra. Drum lung, stat ceva vreme pe la cozile de la telecabină, dar a meritat din plin. Pe lângă pârtia faină, priveliştea de nedescris, am reuşit să mă dau fără o căzătură, o adevărată performanţă pentru mine.
Această ieşire a fost din categoria celor neplanificate, dar cu amintiri frumoase. Ştiţi la ce mă refer. Alea planificate joi în 2 ore care încep cu: Ce zici de asta?. Oana a văzut pe facebook anunţul lui Mircea de la Enjoy Transilvania pentru o excursie de 2 zile la noua pârtie de la Vidra. O poza şi 5 minute mai târziu era stabilit un weekend la ski.
Sâmbătă dimineaţă ne urcăm toţi (opt la numar) în maşina lui Mircea, râdem, chicotim noi vreo 10 minute după asta toată lumea ia somn de voie. Până mă dezmeticesc suntem în Calimaneşti. Oprim la benzinăria OMV de lângă baraj. Dacă ajungeţi în zona vă recomand restaurantul DADA din spatele benzineriei. Am mâncat aici după Cozia Mountain Run o ciorbă excelentă. Dacă tot vă opriţi vă recomand o vizita pe la toaleta benzinăriei pentru a admira colecţia de poze cu vedete. Nu am idee cine sunt, am recunoscut după faţă vreo 2-3 persoane. Poate îi întrebaţi şi de ce ţin această colecţie la baie 😉
În 5 minute cât am stat aici deja se adună câteva maşini, toate cu ski-uri pe maşină. Se pare că reportajul de la TV în care s-a anunţat că instalaţiile vor rămâne gratuite până la sfârşitul lui ianuarie a atras foarte mulţi oameni. Am mâncat nişte branzoice delicioase făcute de Ionela şi am plecat rapid mai departe să prindem loc cât mai aproape de pârtie. Nu avem dorinţe mari, măcar la câteva sute de metri. Nu sunt încă prea multe locuri de parcare aşa că se parchează pe marginea drumului fapt pentru care poţi să mergi şi 2 kilometri dacă nu eşti matinal.
Odată ajunşi ne-am schimbat cât am mai putut noi de repede, poate, poate prindem şi noi o urcare fără coada la telegondola. Degeaba, până am ajuns deja era o mare de oameni la coada de la telegondola. Din fericire, a mers destul de rapid coada.
La prima urcare, ne-am lăcomit un pic şi am mers până la a doua staţie. Am sperat noi că exista un punct şi mai sus al pârtiei. De aici însă se poate cobora doar pe pârtia de sub telescaun. Pentru a ne întoarce la pârtia de la telegondola am făcut un mers de vreun kilometru. Am trecut-o ca încălzire temeinica şi ocazie pentru a admira din plin priveliştea absolut superbă de sus. Ai impresia că vei cobora pe skiuri până în lac.
La prima coborâre am testat câte un pic limitele mele. Dau drumul la vale un pic mai kamikaze (aşa simţea eu, dar pustii de 5-6 ani mă trezeau uneori la realitate) apoi mai trag un pic frână şi tot aşa. Merge bine, aşa că încerc şi un pic marginile, mai un damb, un pic de zăpadă mai afânata. Până jos am reuşit să nu iau nici o căzătură. Yupiii. Am avut câteva dezechilibrări, dar semn bun că încep să mă prind cu ce se mănâncă ski-ul ăsta. Cel puţin aperitivul.
Entuziasmul odată ajuns jos însă este eradicat instant în momentul în care am văzut coada de la gondola. Zici că toate maşinile pe care le-am văzut pe drum au venit la ski. Norocul nostru că nu ajunseseră şi nepăstuiţii oameni care aşteptau la închirieri, unde s-a stat cam 3 ore.
Coada merge totuşi relativ repede. Relativul asta înseamnă cam 15-20 de minute. Astfel că de la 10.30 până pe la 14:45 am reuşit să dăm cam 5 coborâri. Nu foarte mult, nu foarte puţin, de ajuns să ţipe stomacul pentru o ciorbă caldă şi un vin fiert. Din păcate, micul comerţ încă nu a înflorit aşa că în afară de câteva grătare cu mici şi bulz în staniol nu prea ai unde să îţi satisfaci pornirile gurmande. Noroc cu Ionela care a venit pregătită şi ne-a potolit foamea cu nişte şniţele delicioase până am ajuns la primul restaurant în Voineasa.
La finalul primei zile
… sunt foarte fericit. Am reuşit să mă dau toată ziua destul de bine, fără nici o căzătură pentru prima oară de când skiez. Abia aştept ziua de mâine :DO să ne trezim devreme la ora 7.30 pentru a ajunge la 9:00 pe pârtie şi sperăm sa prindem 2-3 coborâri fără aglomeraţie.
