Esti arbitru la o cursa de copii, ce ai fi facut daca …

Trebuie să încep prin a spune că îmi plac cursele de alergare pentru copii la nebunie. Asta pentru că ei au o bucurie pentru mișcare enormă. Din acest motiv simt o presiune imensă pe umerii mei când sunt implicat ca și organizator pentru că nu vreau ca acea sclipire din ochii lor să pălească în vreun fel din cauza experienței din aceea cursă. Aș vrea însă să vă fac o invitație la un exercițiu de discuție în privința unui caz la o cursă de copii. Ce ați fi făcut dacă erați arbitru în locul meu?

Câteva idei personale

Înainte de a povesti despre caz as vrea să fac câteva opinii personale din observatiile a ceva curse pentru copii unde am fost implicat în ultimii 4 ani. Acum e posibil să mă înșel, pentru că așa cum îmi subliniază unii părinți nu am copii și nu am cum să înțeleg.

Copiii mici, până pe la 10-12 ani, nu prea au nativ o idee clară de competivitate în sensul rău. Desigur că toți vor să câștige, vor să fie mai bun decât ceilalți, să fie campion, dar nu am observat copii care să dorească asta prin lipsa de fair-play. Totuși, uneori, există o presiune din jur (părinți, antrenori etc) care le induce ideea că trebuie sa câștige cu orice preț și indiferent de atitudinea față de ceilalți copii.

De multe ori spectatorii de pe margine agită foarte tare copiii înainte de start, strigând să “tragă tare”. Asta în cazurile fericite, pentru că din păcate am auzit multe exprimări mai puțin elegante să spun. Inclusiv unele cu adresă la alți copii, una care îmi vine în minte acum este: “aleargă mai repede, nu vezi că te depășeste grasul ăla”. Din păcate, aceste “încurajări” nu sunt pe un canal de comunicare directa între părinte și copilul lui, ci sunt auzite de toți copii.

Părinții sunt uneori subiectivi în ce privește copiii lor lucru care personal mi se pare absolut normal. Ca exemplu am avut câteva situații când la finalul unor curse la care baieții si fetele alergau împreună, părintele unei fetițe ar fi jurat pe biblie că ea a terminat pe locul 2 sau 3. Uitându-ne pe poze / filmare era pe locul 5-6. Această situație este normală, ca părinte te uiți în general după copii, nu neapărat după cate alte fetițe trec.

Cazul de analizat

Un băiețel (să îi spunem Ionel) participă la cursa de la categoria lui de vârstă, 9-11 ani, unde termină pe locul 4. Pentru că el crede că poate alerga mai bine se aliniază și la startul copiilor din categoria mai mică, 6-8 ani. După cursă sunteți abordat de părinții lui cu o reclamație că în timpul acestei cursei de 6-8 ani acesta era pe locul 2 cu 100m înainte de finish când a fost lovit/îmbrăncit de copilul (să îi spunem Aurel) care a terminat pe locul 2. Acest lucru este confirmat de un alt parinte aflat în zona în care s-ar fi întâmplat incidentul.

Părinții lui Aurel suțin că acesta s-a împiedicat și în timp ce și-a pierdut echilibrul l-ar fi lovit din greșeală pe Ionel. În plus argumentează că Ionel nu ar fi trebuit să participe oricum la cursa de 6-8 ani fiind prea mare pentru această categorie.

Cum ați soluționa această reclamație

Din păcate nu există o soluție perfectă și orice ați decide cel puțin unul dintre copii se va supăra.