Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Esti arbitru la o cursa de copii, ce ai fi facut daca …

3.04K 9

Trebuie să încep prin a spune că îmi plac cursele de alergare pentru copii la nebunie. Asta pentru că ei au o bucurie pentru mișcare enormă. Din acest motiv simt o presiune imensă pe umerii mei când sunt implicat ca și organizator pentru că nu vreau ca acea sclipire din ochii lor să pălească în vreun fel din cauza experienței din aceea cursă. Aș vrea însă să vă fac o invitație la un exercițiu de discuție în privința unui caz la o cursă de copii. Ce ați fi făcut dacă erați arbitru în locul meu?

Câteva idei personale

Înainte de a povesti despre caz as vrea să fac câteva opinii personale din observatiile a ceva curse pentru copii unde am fost implicat în ultimii 4 ani. Acum e posibil să mă înșel, pentru că așa cum îmi subliniază unii părinți nu am copii și nu am cum să înțeleg.

Copiii mici, până pe la 10-12 ani, nu prea au nativ o idee clară de competivitate în sensul rău. Desigur că toți vor să câștige, vor să fie mai bun decât ceilalți, să fie campion, dar nu am observat copii care să dorească asta prin lipsa de fair-play. Totuși, uneori, există o presiune din jur (părinți, antrenori etc) care le induce ideea că trebuie sa câștige cu orice preț și indiferent de atitudinea față de ceilalți copii.

De multe ori spectatorii de pe margine agită foarte tare copiii înainte de start, strigând să “tragă tare”. Asta în cazurile fericite, pentru că din păcate am auzit multe exprimări mai puțin elegante să spun. Inclusiv unele cu adresă la alți copii, una care îmi vine în minte acum este: “aleargă mai repede, nu vezi că te depășeste grasul ăla”. Din păcate, aceste “încurajări” nu sunt pe un canal de comunicare directa între părinte și copilul lui, ci sunt auzite de toți copii.

Părinții sunt uneori subiectivi în ce privește copiii lor lucru care personal mi se pare absolut normal. Ca exemplu am avut câteva situații când la finalul unor curse la care baieții si fetele alergau împreună, părintele unei fetițe ar fi jurat pe biblie că ea a terminat pe locul 2 sau 3. Uitându-ne pe poze / filmare era pe locul 5-6. Această situație este normală, ca părinte te uiți în general după copii, nu neapărat după cate alte fetițe trec.

Cazul de analizat

Un băiețel (să îi spunem Ionel) participă la cursa de la categoria lui de vârstă, 9-11 ani, unde termină pe locul 4. Pentru că el crede că poate alerga mai bine se aliniază și la startul copiilor din categoria mai mică, 6-8 ani. După cursă sunteți abordat de părinții lui cu o reclamație că în timpul acestei cursei de 6-8 ani acesta era pe locul 2 cu 100m înainte de finish când a fost lovit/îmbrăncit de copilul (să îi spunem Aurel) care a terminat pe locul 2. Acest lucru este confirmat de un alt parinte aflat în zona în care s-ar fi întâmplat incidentul.

Părinții lui Aurel suțin că acesta s-a împiedicat și în timp ce și-a pierdut echilibrul l-ar fi lovit din greșeală pe Ionel. În plus argumentează că Ionel nu ar fi trebuit să participe oricum la cursa de 6-8 ani fiind prea mare pentru această categorie.

Cum ați soluționa această reclamație

Din păcate nu există o soluție perfectă și orice ați decide cel puțin unul dintre copii se va supăra.

9 Comments

  • dan says:

    evident nu avea ce cauta la o categorie inferioara.

  • Salutare Gabi,

    Cred ca e bine sa incepem o dezbatere pe tema asta pentru ca deja cursele de copii nu mai sunt o exceptie de la concursurile de adulti ci, mai degraba, o obisnuinta.

    M-as uita la cateva aspecte apropo de ce spui tu si uite care e punctul meu de vedere ca participant si parinte de copil participant:

    1. Varsta copilului & categoria. Tine de organizator ca, odata ce a facut anumite categorii de varsta, fie ca sunt la copii sau adulti, sa se asigure ca ele sunt respectate. Ce e diferit la copii este ca cei mai mari pot avea un avantaj daca participa la o categorie mai mica iar la adulti, diferenta se face doar in clasament. Practic, as pastra categorii si starturi diferite, dar ar fi de gasit o metoda de verificat ca ei iau startul unde trebuie. Daca nu respecta, atunci, probabil ca trebuie descalificat iar lucrul asta ar fi bine sa fie in regulament si sa fie comunicat parintilor si copiilor.

    2. Impins, imbrincit, etc. N-as face o diferenta intre copii si adulti. Nu e fair play sa-ti opresti, jenezi in mod voit un concurent iar copiii au nevoie sa invete asta. Tocmai si de aceea cred ca le prinde bine sa participe la concursuri. Nu ma pricep la asta, dar ce e de facut daca un concurent adult impinge pe un altul? Cum dovedesti ce spune unul sau altul?

    Cateva idei/remarci:

    Este mult mai greu sa lucrezi cu copii si mai ales la o cursa de copii unde sunt mai multi la un loc. Ca sa fie o experienta frumoasa pentru ei si sa reusesti sa-i apropii de sport, e important sa acorzi mult mai multa atentie la ceea ce se intampla inainte de start:
    – spatiu destul pentru start – copiii se panicheaza daca ii ingramadesti intr-un spatiu mic
    – nivel sonor mai redus – la fel ca ma sus, muzica tare, tipete, tobe = panica
    – eventual, o separare intre cursa necompetitiva – sub 6 ani unde sa poate alerga cu parintii si sa fie doar de distractie pentru toata lumea si cursa competitiva – peste 6/7 ani – unde sa se aplice aceleasi reguli ca la adulti
    – recunoasterea traseului – o idee foarte buna pe care am vazut ca ai facut-o la Bv
    – reamintere reguli la start
    – persoana care sa lucreze cu copii sa aiba experienta de lucru, comunicat cu copii si sa fie macar 1 persoana la 20 de copii…

    Ar mai fi de dezbatut, poate la o bere 🙂

    Succes!

    • Salutare Silviu,

      Multumesc mult pentru opinia extrem de argumentata 😀
      O sa incerc sa iti raspund la cateva puncte.

      Cu siguranta la copii trebuie facuta o diferenta prin categorii de varsta, cu starturi separate. Din pacate in functie de configuratia cursei, numar de participanti etc. sunt sanse mai mici sau mai mari sa ai copii care participa la o categorie diferita. La brasov am scris pe numar categoria ca sa fie usor sa ii vedem daca sunt din alta categorie. Cu toate ca la fiecare start am incercat sa verific ca la start nu este nimeni dintr-o alta categorie, marturisesc ca nu am observat copilul in pricina la categoria mai mica.

      Cu siguranta este lipsa de fair-play impinsul sau orice incomodare a altui concurent. Decizia in cazuri de genul asta este la fel de grea ca si la adulti. Si acolo este dificil sa distingi intre actiuni intentionate si neintentionate. Modul in care personal gestionez astfel de situatii (bazata pe niste situatii similare de la alte concursuri) este ca foarte rar imi bazez decizia pe oameni implicati in eveniment (alti concurenti). Nu poti avea siguranta ca ei sunt impartiali si nu au o doza de subiectivitate. Prefer sa merg pe aceleasi principii ca si la o judecata: mai degraba un vinovat liber decat un nevinovat condamnat. Eu prefer sa ma bazez mai degraba pe dovezi foto/video daca se poate. Daca nu pe spectatori (care sa nu aibe legatura cu sportivi implicati), volutari sau arbitri. Si aici pot exista binenteles conflicte de interese.

      Mi se par foarte faine ideeile expuse, am insa o singura rezerva 🙂
      In mod normal si pentru majoritatea parintilor nu ar trebui sa fie nici o problema ca ei sa alerge de pitici sub 6 ani. Ba chiar uneori ar ajuta, pentru ca unii dintre ei se sperie ramand singuri la start.
      Cu toate astea, exista un grup de parinti care creaza o experienta proasta pentru copii. Am vazut la cursele de copii de la maraton si semimaraton Bucuresti (atunci cand se permitea acest lucru):
      – copii ridicati pe sus la propiu de parinti, asta daca nu erau tarati de mana
      – parinti care faceau slalom destul de agresiv printre alti copii mici
      – parinti care aproape ca se luau la bataie in mijlocul cursei din varii motive

      Grupul acestor parinti nu este foarte mare insa creaza o experienta destul de urata pentru copii. In plus parinti creaza o aglomeratie si imbulzeala la start destul de mare (asta legat de punctul 1) si e destul de periculos la start cand ai oameni de 170-180 printre cei mici. Daca se impiedica un adult si cade peste un copil nu ar fi deloc o situatie fericita!

      • Da, sunt de acord cu tine ca poate nu e cea mai fericita varianta sa lasi parinti si copii la un loc. Poate atunci cateva persoane din partea organizatorilor care sa aiba grija ca totul e ok. Mai ales la varstele mici (3-6 ani) e destul de haotica treaba: cad usor, plang usor, se sperie usor :)) Apropo, cum a fost la Brasov la grupa cea mai mica? Din pacate, Tudor nu sa simtit bine si nu a mai putut participa asa ca nu am vazut cursa celor mici…

  • Cristina says:

    Mi se pare important sa nu uitam care e motivul pentru care se organizeaza cursele pentru copii: sa invete de mici despre sport si fair play, respectat reguli, acceptat ca poti castiga sau pierde, important e sa participi.
    Daca vorbim de o reclamatie din partea parintilor lui Ionel, raspunsul la reclamatie se refera la gasirea unei solutii corecte, nu e despre cine se supara si cine nu. E simplu: fiecare copil trebuie sa alerge la categoria lui de varsta si atat. Daca incalca regula, in Regulamentul competitiei trebuie prevazute consecinte – de la descalificare la amenda/ interdictie de a participa in viitor. Poate asa inteleg si parintii ca nu e OK sa incalce regulile si sa ii incurajeze si pe cei mici sa o faca.

    Hai sa presupunem ca Ionel ar fi fost cel care imbrancea / accidenta un copil din cei mai mici – ca organizatori, ce le spuneati parintilor copilului accidentat?…

    Pentru lamurirea plangerilor legate de ‘comportament nesportiv’ intre copii, probabil camerele de filmat sunt cele care rezolva discutiile. Sau arbitrii si voluntarii din zona, ca a doua optiune.

    Ca solutie la copiii care alearga la categorii diferite de cea la care s-au inscris/ au varsta potrivita, se pot folosi numere de culori diferite pentru fiecare categorie de varsta – astfel, sunt mai usor de ‘eliminat’ dinainte de start.

    Bafta si nu va lasati opriti de asemenea incidente; majoritatea copiilor se bucura si invata ceva bun din alergare 🙂

    • Multumesc frumos Cristina pentru comentariu si incurajari 🙂

      Cu siguranta cel mai corect este sa se respecte regulamentul, insa incercam uneori sa fim usor flexibili, chiar daca uneori au gresit, principala noastra dorinta fiind aceea de a le oferi copiilor o experienta cat mai frumoasa.

      Noi la eveniment am avut scris pe numere categoria copiilor si am verificat la start vizual ca toti sunt din categoria care trebuie. Din pacate, la aceea cursa se pare ca nu am fost la fel de atent si mi-a scapat un copil de la alta categorie.

      Am incerca sa lansez discutia si pentru a arata cumva ca lucrurile sunt putin relative si depinde mult de cine si din ce unghi priveste. La eveniment am avut parinti lui Ionel si un alt parinte care mi-au spus ca Aurel ar fi impins. Acum George care era tot in zona din alta perspectiva spune ca s-a impiedicat de banner 🙂

      Cu siguranta o solutie video ar ajuta, dar chiar si pe un traseu asa mic ca acesta am avea ceva camere de montat :))

  • M-aș uita pe poze sau aș vorbi cu fotograful care era chiar acolo. În acest caz, Ionel s-a împiedicat de un banner prins de gard, la ultima curbă la stînga înainte de finiș. Banner-ul nu era prins în partea de jos și flutura. Primul băiat a trecut, al doilea s-a lovit de banner, s-a dezechilibrat și a căzut.

    • Mersi frumos George pentru comentariu si explicatii 😀
      In acel moment am intrebat un pic dintre cei care erau langa mine daca era cineva in zona, dar uite ca se pare ca mi-au scapat unele persoane 🙂

      Este foarte interesant acum ca tu din alta perspectiva, la aceeasi situatie ai vazut altceva. Asta era si un punct unde speram sa se ajunga cu discutia 🙂 Mai exact ideea ca fiecare are dreptate in felul lui din cauza ca din punctul lui de observatia situatia a parut intr-un anumit fel.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.