Nu eram foarte pregătit pentru ediția de anul acesta de la EcoMarathon, așa că la start nu aveam planuri deloc mari. După multe calcule am decis totuși să încerc să nu stric media celor patru participări de până acum (5:00, 4:40, 4:49, 5:16) așa că mi-am setat ca obiectiv sub 5h.
După ce anul trecut am cam lălăit-o mult mai ales spre final, anul acesta vroiam ca pe lângă timp să încerc să alerg și cât mai mult din traseu. În plus, nefiind nici o cursă la care trăgeam la un personal best, am decis să testez în cursă doua lucruri: un nou model de șosete CompresSport și un stick de la Rexona (detalii mai jos).
Înainte de start
EcoMarathon este cu siguranță unul din evenimentele cele mai mai dragi și de la care nu cred că o să lipsesc vreo ediție (5 din 5 până acum :D). Asta pentru că pe lângă atmosfera frumoaă de concurs, frumusețea traseului este mereu locul de întâlnire cu multi prieteni dragi.
Nici nu ajunsesem la Moeciu și deja ne-am întâlnit la o benzinărie pe drum cu Șerban Chiurlea.
Anul acesta ne-am cazat la Pensiunea Arnica (pe care o recomand cu mare drag) și de dimineață am avut parte de un mic dejun mult mai matinal sepcial pentru cei care luau startul. Ceea ce însemna cam jumatate din pensiune 🙂
La micul dejun, scot repede telefonul și caut timpi pe tura din primul an când am facut 5:00: 1:17, 1:47, 1:55.
La start, multă lume cunoscută, agitație și glume pe seama noroiului de pe traseu și a vremii care nu ține cu noi. Eu sunt destul de liniștit: îmi place ploaia și noroiul cu atât mai mult 😀
3 .. 2 .. 1 .. START
Ca deobicei se pleacă tare. Încerc să plec și eu cu plutonul dar fără să trag prea tare. As putea sa ajung mai în față fără prea mult efort, însă urcarea nu este deloc punctul meu forte și nu aș vrea să îi încurc apoi pe cei care merg mai bine și ar trebui să mă depășească.
După ce începem urcarea, îmi tot repet în cap: pași mici și repezi, pași mici și repezi, pași mici și repezi. Nu îmi sărise discul, dar cum scopul de anul acesta era să urc în alergare cât mai mult din traseu, vroiam să încerc metoda Orleanu în locul obișnuitei metode de “pasul uriașului”.
Reușesc să urc aproape toate urcările în alergare, dau coborârile în viteză și la final prima buclă îmi iese perfect: 1:17
Bucla 2
La începutul buclei doi se înfiripă în minte un nou gând. Să prind podium la feminin. Stați liniștiți nu am de gînd să alerg de acum cu o perucă pe cap și nici să îmi schimb sexul, dar vroiam să nu mă depășească a treia fată. Un obiectiv măreț aș putea spune, mai ales având în vedere că antrenamentul meu montan au constat in Semimaraton Intersport și o tură pe bucla 1 și 3.
Visul se pare că era împărtășit și de alți colegi. Odată intrați pe urcarea spre Cheile Grădiștei din punct se aude: Hai Geanina! Moment în care toți cei cu care eram măresc pasul de frică să nu fim depășiți de Geanina :))
Nu știu cum reușesc dar termin bucla puțin sub target: 1:46
Bucla 3
Ei bine de aici începe distracția. Nu cred că am reușit niciodată să urc prima urcare în bucla trei cu prea multă energie. Nici anul acesta nu stau prea grozav, dar îmi propun să nu mă opresc deloc și chiar dacă nu alerg măcar să merg într-un ritm mai vioi :-p
Nu știu cât de vioi am mers, dar cert e că până la ultimul punct de alimentare înainte de urcarea pe Guțanu am reușit să fac cam 55 de minute. Îmi fac un calcul simplu și mă gîndesc că mai mult de 30 minute pe urcare și încă 30 până la finish nu am cum să fac, așa că sigur vin sub 5h.
Dau pe gât un pahar de cola (vai ce bine a mers) și o iau în sus. Nu mai reușesc să țin deloc în alergare și mă tot gândesc că cea mai mare satisfacție pentru Eco, ar fi dacă la o cursă reușesc să urc ambele urcari de la bucla 3 în alergare.
Ajung totuși destul de repejor sus, stau vreo 20 de secunde să îmi revin și apoi îi dau cât pot de repede la vale. Nu vreau să mă mai uit la ceas, știu că ajung sub 5h iar cu cât chiar nu are relevanță. Îi dau tare pentru că îmi place la nebunie coborărea asta.
Pe ultimii 500m nu știu cum s-au aliniat planetele, dar îl ajung pe Cristi Ungureanu cu care am terminat și anul trecut. Trec de el în fugă, dar îl aștept după pod sa terminam la fel ca anul trecut unul lângă altul.
Trecem așadar amândoi linia la 4 ore si 48 de minute!
Un timp nesperat de bun de care eu sunt foarte mândru 🙂
O chestie super faină la pensiunea Arnica: după finish ne-au așteptat la sugestia lui Lizi cu un furtun de grădină, la care au adăugat ei niște pungi de plastic si papuci de casă de unică folosință. Un lucru care mi s-a părut foarte fain! Îi ajută și pe ei ca să nu intre purcelușii plini de noroi prin camere, dar în felul acesta necurățăm și noi încălțările și nu le mai cărăm murdare până acasă.
Test Rexona
Așa cum spuneam la început, în această cursă am vrut să testez două lucruri, unul dintre ele fiind noua tehnologie de la Rexona: MotionSense System (detalii mai jos). Recunosc că uitasem să iau de acasă, dar am avut noroc că ei împreună cu SportGuru au fost parteneri la eveniment, așa că am găsit în kit un stick 🙂
Am plecat de dimineață destul de sceptic, gândindu-mă că după cursă nu o să miros a floricele de cîmp. Acum sincer recunosc că am fost surprins. Nu știu dacă pentru că a fost mai răcoare nu am transpirat la fel e mult sau a fost de la ploaie, dar după cursă eram chiar oky. Puteam să stau liniștit lângă cineva fără să mă simt că trebuie să păstrez o anumită distanță :-p.
O să mai încerc poate un test extrem pe un trainer să văd cum rezistă 😀
FII: ACTIV / FII: ACTIVA, accepta cu entuziasm fiecare provocare si bucura-te de tot ce are viata de oferit, fara grija transpiratiei si a mirosului neplacut cauzat de aceasta!
Deodorantele antiperspirante Rexona ofera un beneficiu unic – formula inovatoare cu MotionSense System TM – microcapsule ce elibereaza prospetime la fiecare miscare, asigurand 48 ore de protectie imbatabila impotriva transpiratiei. Rexona este singurul deodorant antiperspirant care reactioneaza direct la miscarile corpului! Microcapsulele se asaza pe piele in momentul folosirii deodorantului antiperspirant Rexona, iar miscarea bratelor produce spargerea acestora, eliberand astfel, in mod constant, parfum si prospetime pe durata intregii zile.
Test șosete CompresSport
Al doilea test a fost al noului model ProRacing Socks V2. A fost un cadou primit de la Oana înainte de cursă după ce ea le testase și era foarte încântată. La mine în ultimii 2 ani s-a cam bătucit cred pielea că nu am mai făcut de foarte mult timp bătături mai sau beșici. Desigur că mai fac uneori mici beșicuțe, dar cred că sunt destul de inevitabile.
Ei bine vreau să spun că cel puțin la prima purtare în acestea nu am facut. Și pentru cei care au făcut cursa știu că traseul era cât se poate de ud iar în rațiunea testului am luat din plin toate bâlțile și porțiunile cu noroi (să fiu sincer îmi și place).
Cum a fost cursa voastră și care e următoarea?
Pentru mine urmează Semi București unde nu mi-am stabilit încă ce fac, dar știu că o să mai testez odată Rexona și soșetele de la CompresSport să văd dacă tin la fel de bine 🙂
… din tot sufletul un Multumesc Mult draga Gaby ! , si sa ai sprijinul Bunului Dumnezeu in tot ceea ce-ti propui sa faci ! … transmit acest gand in aceeasi masura si Oanei … Multumesc Mult !