Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Duatlon de vineri la Crama Seciu

1.79K 2

Anul trecut am fost la o tură pe cursieră la Crama Seciu, traseul de 50km de la Cupa Emmedue, alături de Mihai Guia. Din păcate, am avut ceva probleme şi nu am terminat tura, aşa că săptămâna trecută ne-am întors să ne luăm revanşa :D. Mihai a venit cu un plan măreţ, să facem un duatlon: o tură de 50km pe biclă, o tură de alergare, apoi încă o dată tura de 50km. Nu am mai mers de anul trecut pe cursieră, dar sună ca o provocare faină, aşa că am spus din prima DAA 😀

Am plecat din București pe la ora 9 şi pe la 10:30 eram în parcarea de la Crama Seciu şi ne echipam de tura de biclă. Alături de noi vor fi Cristian Guia, fratele lui Mihai, şi colegul lor, Cristian Lina. Aş putea spune că a fost un fel de teambuilding ad-hoc :). Pentru că avem ritmuri diferite ne-am împărţit în două echipe, eu cu Mihai şi Cristi Guia cu Cristi Lina.

Prima tură de biclă

Am plecat uşor, după care am dat drumul la pedale pe coborâre. Ce îmi place porţiunea asta 😀 Mă simt ca într-un tur de ciclism. Bineînţeles că eu rulez cu 45-50 şi ei cu peste 80, dar nu contează … senzaţia pentru mine e la fel 😀 Stau totuşi cu mâna uşor pe frână, nu de alta, dar nu vreau să iau în braţe vreo maşină care vine din sens opus.

Continuăm să rulăm destul de constant. Nu tragem la maxim, dar nici la ritm de plimbare. Numai bun să simţi un pic cum se încing muşchii şi că plămânii muncesc de zor. Primul test vine la culmea de la Vârbila, nu e foarte lungă (vreo 700m cu 80m diferenţă de nivel), dar cum am tras să o urcăm cât de cât în viteză până sus ne-a cam ieşit limba. Cum urcă cicliştii de performanţă pante de astea, pe piatră cubică şi cu 20km la oră este incredibil.

Continuăm pe o porţiune de fals plat, dar în coborâre, aşa că dăm drumul la pedale. Ne mai bucurăm de porţiunile de coborâre, până ajungem la cei 3km de urcare de la final. A fost frumos la coborâre, dar aici e cu adevărat distracţia.
Reuşim să o urcăm într-un ritm destul de bunicel, cu o medie de 14km/h. În vârf, Mihai îşi dă seamă că dacă sprintăm un pic până la finish îşi poate bate timpul de la Emmedue (1:52). Aşa că îi dăm bătaie.

Terminăm în 1h 49.

Tura de alergare

Băgăm repede bicicletele în maşină, ne schimbăm pentru alergare şi o luăm din loc. Deşi nu am făcut o tranziţie extrem de rapidă şi am avut cam 10 minute să ne tragem sufletul, alergarea a început foarte greu. Ca suflu nu am probleme, dar picioarele le simt ca nişte butuci pe care le târşâi după mine.
Am reuşit să alergăm 7km, poate nu foarte mulţi, dar cu oboseala de la biclă şi diferenţa de nivel au fost destul de crunţi. Atunci am simţit clar cât de importante sunt antrenamentele de brick pentru un triatlon.

După ce am terminat noi alergarea a terminat şi echipa Cristi Guia şi Lina, aşa că luăm împreună o pauză de masă la Cramă. Un pic de odihnă, mâncare bună, limonadă rece ( Ciuc Radler :-p ) şi parcă piere cheful pentru încă o tură ;)). Suntem totuşi băieţi silitori şi ne punem din nou în şa.

A doua tură de biclă

Plecăm în echipă de trei. Cristi Lina este la primele ture de bicicletă, dăţile trecute având crampe destul de mari, nu vrea să rişte să le retrăiască cu a doua tură de 50 :).

Prima parte merge binişor, coborâre, un pic de plat, mici urcări. Se simte oboseala de la prima tură, dar încă merge. Desigur, adevărata distracţie a fost la dealul de la Vârbila şi de la final. Au fost incredibil de grele. Urcarea de la final părea că nu se mai termină. Mă uităm cum abia reuşeam să ţin 8km/h 🙁

Terminăm tura în 2h:20.

Gânduri de final

Cred că e pentru prima oară când am avut o zi aproape completă de antrenament. A fost foarte frumos, dar şi greu. A doua zi nu am avut picioarele terminate, dar le simţeam foarte obosite şi cu siguranţă nu aş mai fi putut face un antrenament. Zic asta gandindu-mă la sportivii care fac două antrenamente pe zi 6-7 zile pe săptămână 😐
Dar până la urmă fiecare cu provocările şi limitele lui, pentru mine a fost o tură foooarte faină.
Mersi Mihai pentru invitaţie!

Felicitări Cristi Guia şi Cristi Lina pentru tură, pentru nivelul de experienţă, eu zic că aţi mers super bine!

2 Comments

  • Oana says:

    Nu este deloc usor sa fii sportiv de performanta, dar cred ca exista o mare diferenta intre ce-ati facut voi si ce fac ei. Respectiv, in primul rand ei dorm noptile, nu partial muncesc:d intre antrenamente se odihnesc:d nu beau alcool 😛 si iau multe vitamine 😀 nu din hamei 😛

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.