Ultramaratonist, Galantom, organizator de evenimente sportive

Despre pacing și ajutor din afara cursei

1.3K 0

După multe concursuri apar discuții lungi pe facebook pe diverse teme. Indiferent de poziția mea personală, cred că uneori ele sunt foarte utile pentru dezbaterile care se nasc și inevitabil pentru faptul că aduc în atenția participanților anumite aspecte. Tema zilei de astăzi: pacing și ajutor din afara cursei.

Totul a pornit de la articolul lui Robert Hajnal și o discuție foarte lungă pe care o găsiți pe Trail Runners pe marginea articolului.

Pentru că am vazut câteva comentarii legate de aspectele tehnice și pentru că, așa cum spuneam la început, această discuție mi se pare un moment bun, am zis să completez întreaga dezbatere cu anumite detalii.

Doar nu l-a dus în spate

Această direcție este una luată de argumentele împotriva descalificării. Aici cred însă că e destul de evident că un pacer ajută destul de mult un sportiv prin faptul că îi ține pace-ul, iar la o cursă montană prin faptul că sportivul nu trebuie să mai fie atent la traseu. Știu că Robert știa bine traseul, dar chiar și așa, când alergi la nivelul lui există șansă să ai un moment de neatenție și să faci 10m în direcția greșită până să îți dai seama care e direcția corectă să te coste podiumul.

Altfel dacă paceri nu ar fi utili nu ar exista, paceri oficiali atât pentru amatori, ca să nu mai zic de cei de elită.

Ajutor din exterior

În multe curse există ideea asta de a fi interzis orice ajutor din exterior. Când spun exterior mă refer la orice suport în afara celui oferit de organizatori tuturor concurenților. Ideea fiind că în felul acesta toți pleacă de la aceleași șanse. Poate cineva nu are resursele să aibe un pacer/ajutor.

Se mai acceptă unele mici deviații de la litera legii, ca să zic așa, dar, în general, sunt reglementate expres de organizatori. Exemple ar fi aici:
– posibilitatea de a avea băuturi proprii pentru sportivii de elită la punctele de alimentare
– antrenorii sau echipa de suport pot oferi alimente sau băuturi dar, în general, doar în dreptul punctelor de alimentare

Ca idee legat de ajutorul din exterior, la un concurs de aventură o echipă de podium a fost descalificată pentru că a primit o gură de cola de la un însoțitor în afara punctelor de alimentare.

Și totuși pacing-ul nu este legal la multe curse?

Chiar dacă unii puriști din comisia tehnică a IAAF (federația internațională de atletism) susțin că pacing-ul ar trebui să fie ilegal pentru sportivii de elită, el este în mare parte legal, excepție făcând bineînțeles dacă nu este prevăzut altfel de organizatori. Totuși, în cazul pacerului lui Robert, el nu era în legalitate nici dacă ar fi fost să fie luate în considerare prevederile IAAF.

Asta pentru că un pacer trebuie să ia startul în cursă odată cu toți participanții și trebuie să fie înscris ca orice participant. Un alt factor destul de important, chiar și pentru pacerii de la concursurile de elită, la șosea, ei au dreptul să continue cursa dacă vor și o pot face. Sunt destule cazuri în care pacerii vin pe podium la curse mari. Ba mai mult uneori pacerii pot să “fugărească” favoriții până la finish, exemplu fiind maratonul de la Berlin din 2003 când Paul Tergat a alergat 2:04:55, iar în spatele lui a venit unul din pacerii lui principali, Sammy Korir, la doar o secundă diferență.

Pacing ilegal: bărbați – femei

Ce nu este permis în multe curse de atletism, este pacing-ul unei femei de către un bărbat. Ideea din spatele regulii fiind că bărbatul deși continuă cursa, de obicei aleargă mult mai încet față de nivelul lui, se retrage sau termină în spatele ei nu pentru că nu poate mai mult, ci pentru că dorește să o ajute. Faptul că el nu aleargă la nivel lui se consideră că nu este o dovadă de fair-play și nu este permisă.

Totuși nu e prea dură decizia?

Aici nu mă pot pronunța, ce pot spune este că sunt multe astfel de cazuri la competiții majore. Concurenți descalificați pentru abateri aparent mici care poate nu au influențat mult rezultatele.

Nu știu ce decizie aș fi luat în locul celor de la Ecomarathon. Nu cred că Robert ar fi scris un articol dedicat dacă primea un avertisment, cu atât mai puțin dacă discuțiile erau atât de extinse. Motiv pentru care cred că acest caz este cu siguranță un exemplu mult mai puternic atât pentru Robert cât și pentru ceilalți concurenți.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.