Se întâmplă destul de des să vedem la o cursă depășiri pe ultima sută de metri. Ele fac de multe uneori spectacolul la o cursă, atunci când discutăm despre un sprint în care sunt implicați ambii sportivi. Dar ce părere aveți de situațiile în care cineva încetinește la finish fără să fie obosit și cineva vine în viteză și îi ia locul, fără ca primul să aibă o șansă să reacționeze?
Ca să avem material de discuții o să prezint două cazuri, ambele curse profesioniste, ambele pentru locul 1.
Nu discutăm despre sprinturi
Dacă cei doi sunt umăr la umăr și sprintează amândoi spre finish, este un spectacol frumos. Discutăm, însă, despre situația în care cel din față face o greșeală sau este pur și simplu neatent, iar tu venind cu viteză din spate ai șansa să îl depăsești chiar înainte de finish fără ca el să mai aibă o șansă la replică.
Cursa de 100m are 100m nu 99
În toate situațiile, dacă e pentru locul 1 sau 999, este cum spune americanul “fair-game”. Toată lumea a venit la cursă să alerge la capacitate maximă, dacă tu faci o greșeală, nu ești atent și ești depășit, ghinion pentru tine. O situație asemănătoare a fost și la Semimaraton Plopeni, când primul sportiv s-a rătăcit cu 1-2 kilometri înainte de finish.
Când e vorba de primele locuri …
Mi se pare că e rezonabil. Este o cursă totuși care se încheie la linia de finish și până acolo toată lumea care trage la podium trebuie să dea tot ce poate. Dacă cineva în cazul respectiv nu depășește cum a fost cazul în clipul al doilea poate fi considerată o dovadă de spotivitate.
Dacă tragi pentru un timp anume …
Iar mi se pare rezonabil. Nu te interesează poziția anume, dar tragi să termini sub timpul X.
Totuși, să sprintezi pentru locul 473 …
Dacă vii pur și simplu în ritmul tău și se întâmplă să depășești pe cineva asta e. Doar că uneori am văzut la finish oameni care vin în ritmul lor, iar apoi cu 30-40 de metri înainte de finish când își dau seama că cel din față a încetinit și au șansa să treacă de pe 474 pe 473, sprintează într-un ritm nebunesc.
Situațiile astea nu prea le înțeleg. Eu mă gândesc mereu că riscă o accidentare/o întindere făcând schimbarea aia de ritm așa rapidă.
Am trait astfel de momente, sa fiu depasit si sa depasesc cu 5m inainte de linia de finish. Niciodata nu m’am bucurat inainte de terminarea distantei respective. Din filmulet se vede ca este proba de 3000m obstacole, efortul este infernal si putini au forta sa faca un asemenea finish. Imi aduc aminte antrenamentele de la juniori in care antrenorul ne spunea mereu sa nu ne oprim inainte de linia de finish. Usain Bolt a facul un gest asemanator care era sa il coste medalia de aur, organizatorii au vrut sa il descalifice pentru gest nesportiv.
Intradevar la sportivi profesionisti nu mi se pare oky sa incetinesti inainte de finish. Mi se pare un pic o lipsa de respect.
Totusi parca la 6 ore pe maraton nu merge acelasi principiu.
E discutabil… legat de primul video, omul s-a apucat sa sarbatoreasca inainte de finish si s-a trezit depasit – sincer nu-mi pare rau pentru el. E ca in fotbal unde meciul se termina cand fluiera arbitrul. Cel de-al doilea caz il vazusem si eu acum ceva vreme si mi s-a parut corect ce a facut tipul – am vazut cu ochii mei o situatie similara (sportivi derutati de finish line) la Limassol Marathon in 2010 (daca nu ma inseala memoria) – si acolo au fost baietii fair-play si si-au pastrat locurile desi era vorba de bani pentru primele locuri.
Duminica am fost la Ajax Run – un 10k caritabil – l-am depasit pe un tip pe ultimii metrii – nu ca sa termin pe locul 16 ci pentru ca nu am vrut sa ma las depasit de un tip care mi-a stat in coasta ultimii 4k 🙂
Eu zic ca daca mai ai rezerve de energie, poti accelera pe ultima suta de metri incercand eventual sa prinzi un concurent din urma (practic il ajuti si pe el sa scoate un timp mai bun), asta chiar si in cazul in care nu este la aceeasi categorie de varsta / sex sau distanta.
Cei care sunt sportivi profesionisti si antrenati pentru a castiga nu vor intelege faptul ca eu- amator- poate ma bucur ca ies pe 45 si nu pe 46. Sau sa termin o cursa de 10 km sa zicem in 48:45 sec in loc de 49:04 sec.
Fiecare persoana care se inscrie in respectivul concurs- o face pentru ca are un motiv. Unii sa se bucure de privelistea unui Bucuresti fara masini, altii sa se laude pe FB, altii sa castige si altii sa iasa cat mai in fata iar altii- pentru a atrage atentia asupra unei cauze si a face fundrasing.
Mai mult- vorbim despre un CONCURS de alergat, nu despre cules violete. Cat timp scopul principal al evenimentului este sa ajungi din punctul A in punctul B cat mai repede iar tu faci asta corect si regulamentar, mi se pare ceva normal si firesc.
Cursa se termina dupa finish. Daca fortezi in prima parte si te tarai in a doua- mi se pare ilogic ca cel care stie sa-si dramuiasca mai bine energia si sa termine in forta, sa fie acuzat de asta drept lipsa de fair-play.
Personal- cand intru in ultimul km- calc acceleratia (daca mai pot) si depasesc tot ce pot pana la final. Daca nu mai pot si ma tarai (cum tuturor ni se intampla, cel putin la inceput)- sunt depasit de ceilalati pana la final. Niciodata nu m-am gandit ca as fi lipsit de fair-play daca fac asta si n-am acuzat nici macar in gand oponentul candmi-a facut asta.
P.S.: Cred ca se bateau pt locul 5, s-ar putea sa gresesc insa cam despre asta este vorba. 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=MTn1v5TGK_w
Eu mereu am încercat sa sprintez pe final, nu neapărat ca sa depășesc, pentru ca îmi aduce un plus de adrenalina. Dacă reușesc sa o fac înseamnă că a fost o cursa reușită. O fac inclusiv la antrenamente, un mod de a-mi dovedi ca pot și mai bine. Niciodată nu m-am gândit ca as fi unfair mai ales ca atunci când termin (semi între 1:37 și 1:45 și maraton cam 4h) nu se pune problema de premii.
cred ca in ambele situatii prezentate, cei care au venit din urma au procedat corect, situatiile sunt departe de a fi identice, pare evident. Cel care deja celebra victoria, a fost cam idiot.
Cred ca este ok sa sprintezi la final, chiar si pentru locul 473 la un maraton, faci finalul mai palpitant si ai parte de ovatiile spectatorilor. La un semimaratin in Norvegia, am iesit pe locul 70-80, nu mai stiu exact, dar sosirea era pe un stadion mic unde in tribuna erau vreo 500 spectatori intr-o tribuna mica, compacta chiar in fata liniei de finish. Am sprintat de la intrarea pe pista de atletism si s-au mai luat vreo 2 dupa mine, spectatorii au inceput sa ovationeze, sentimentul a fost deosebit.
Mi se pare normal sa termini tare… nu e frumos sa termini lesinat(nici pt public nici pt tine)…
Mie mi se pare tot timpul bine la o cursa ca ai si alta lume care participa si prezenta lor te motiveaza. Pe mine prezenta altori concurenti ma motiveaza mult, de multe ori stau in plasa lor, sau ii las in plasa mea, discutam radem glumim dar si tragem de noi.
De f multe ori alerg mai rapid in cursa decat in antrenamente… Iar la final cand nu mai ai energie deloc, sa vad pe cineva in fata mea sa stiu ca am sanse sa-l prind… ma face sa trag mai mult de mine… sa dau 110% :).
Cred ca e un antrenament ok si pentru un moment in care sprintul poate conta…
Eu zic ca e nesportiv sa nu dai tot ce poti, ca sa lasi pe cineva inaintea ta 🙂
Cand alergi de placere,nu are importanta pe unde,in ce ritm,sau cu cine alergi.Cand,insa,participi la o competitie,treaba se schimba.Incerci sa te autodepasesti si sa-i depasesti pe ceilalti.Daca nu pe toti,macar pe cat mai multi.Nu este vina ta daca el a ratacit traseul sau daca a obosit.Cu atat mai mult nu este vina ta daca el sarbatoreste prematur Victoria.Cursa se termina DUPA ce ai trecut linia de sosire.
Si da,locul 473 este mai bun decat locul 474 sau 475.De aia te-ai inscris intr-o competitie organizata:SA TE INTRECI CU ALTII.