Cum fu la prima ediție Semimaraton Plopeni

Weekendul acesta am alergat din nou. Nu prea era în plan fiind un weekend programat pentru o ieșire cu prietenii la munte, dar pentru că Marian a stârnit ideea, m-am înscris. Și dacă tot nu alerg foarte mult zilele astea, măcar să mențin o brumă de volum din curse :)). Așa că am bifat proba de semimaraton la înscriere.

Deși părea că vine iarna peste noi, weekendul a fost cu o vreme demențială. Clar, cine e la butoane prin nori, ține la secta asta a lui Philippides. Sămbătă am făcut o plimbare până pe Postăvaru cu tradiționala porție de prăjituri de casă și ceai cald. Ba chiar am primit și o porție de sarmale de post de vis.

Seara, am participat pentru prima oara și la un joc de evadare aka escape room. Din păcate la final cică nu ne-am mișcat cu destul talent și ne-a prins Dracula. A fost chiar interesant și cred că o să repet experiența.

Cum a mers cursa mea

Am ales să particip și pentru că evenimentul era organizat de Ștefan Oprina. Iar cum nu prea ajung să alerg prea des, am zis că un semi ar ajuta mai bine la formă 🙂 Ba chiar s-a potrivit bine, pentru că aveam o pereche nouă de Feline S-Karp și m-am gândit să îi testez cu această ocazie 🙂

Deși anunțat un pic din scurt și la prima ediție am fost surprins de o prezență chiar numeroasă la start. Lucru vizibil și dimineață, la ridicarea kiturilor. Fiind cu ridicare de kituri doar dimineață a fost puțină aglomerație.

Cu un start mai neașteptat pornim pe șosea și în 300-400m intrăm în pădure. Startul este cum e de așteptat foarte rapid, dar ușor-ușor îmi intru în ritm propriu.
Merge fain prin pădure, peisajul de toamnă este de vis. Avem schimbări rapide de direcție, șleauri în care trebuie să fii atent pe unde pui piciorul, câteva bălți/râuri unde trebuie să facem salturi de căprioară (cel puțin așa mă văd eu în imaginația mea :-p).

Ușor-ușor de pe la kilometru 5-6 încep să fiu mai singur. Am câțiva pe lângă mine, dar care sunt de la 10km și la km 5 sunt direcționați stânga. Din acest moment, alerg aproape integral singur. Văd pe cineva în față la vreo 200m doar în porțiunile mai lungi, iar pe cei din spate îi aud în spate, dar la fel nu prea se văd.

După ce intru în a doua tură, deja se simte oboseala de la maratonul care a trecut. Nu aveam o problemă de suflu, dar pentru că nici nu am mai făcut mult trail, mușchii de la gambe comentează la toate denivelările și schimbările de direcție.

Trebuie să recunosc că nu am studiat prea atent harta și când la un moment dat în tura 2 am văzut oameni venind din față, am avut un moment de panică că am greșit traseul. Când am văzut următorul voluntar care m-a direcționat fără să spună nimic, mi-am dat seama că sunt totuși oky 🙂

Am trecut linia de finish în 01:32:56, timp mai mult decât onorabil pentru mine 😀

Cum Oana vroia să se plimbe puțin prin pădure, după ce au terminat toți participanții (Oana fusese rugată să ajute la notat finisheri) am plecat să facem o plimbare prin pădure. Dacă tot am intrat, ne-am apucat și am strâns din marcaje și câte bidoane/plastice am mai putut căra (nu ne-am luat din păcate un sac de gunoi). așa că nu au fost foarte multe, doar ce am putut lega cu marcajele strânse.

Când ne-am întors din plimbare am ajuns fix la premiere unde am aflat că sunt pe locul 2 la categoria 30-39. Yuhuu!
Cred că am găsit secretul pentru performanță. Dacă mă uit la Anton Krupicka și Radu Milea, este clar! Trebuie să îți lași barbă!

Ce a fost frumos

Am scris puțin și pe noua secțiune de reviews de pe 42km.ro, dacă ai participat, te invit să adaugi și recenzia ta, sunt curios cum a fost experiența ta.

Taxa de înscriere mică. Cred că există pentru orice produs/serviciu nevoia de a exista praguri diferite de prețuri/beneficii, astfel încât ca alergător/consumator să poți alege ce îți dorești.

Curse de copii Mi se par foarte importante pentru promovarea sportului și tind să cred că o parte dintre ei vor fi prezenți peste câțiva ani la cursele mari, inspirați chiar de această cursă!

Un traseu frumos și de fugă Traseul a fost destul de plat și mi se pare o cursă faină pentru cei care vor să treacă de la șosea la trail.

Traseu marcat binișor. Au fost multe benzi pe traseu și, dacă erai atent, nu prea aveai cum să te rătăcești.

Bornele kilometrice Mai ales că am alergat fără ceas, au ajutat foarte mult 🙂

Sarmale Party Au fost foarte apreciate și bine venite!

Unde ar merge lucrat puțin

Sesiune de ridicare kituri sâmbătă seara. Cu siguranță mulți vor veni în dimineața cursei, dar măcar cei din zonă sau care se află în zonă ar putea să-și ridice de seara și ar fi mai puțini a doua zi.

Startul dat mai clar. A fost foarte din scurt și neprevăzut. Nu mai țin minte exact cuvintele dar a fost un soi de “Sunteți gata … porniți”

Eliminată bucla comună în care se merge în ambele sensuri. Pe lângă că e destul de ciudat să vezi oameni venind din sens opus este și problematic fiind foarte îngustă.

Stilul de marcaj Personal cred că au fost câteva zone în care stilul de marcaj a fost puțin confuz cel puțin pentru mine.
Exemplu, la o intersecție în Y, unde trebuie să fac dreapta prefer să fie benzi doar pe partea dreaptă. Dacă se pun la intrare pe ambele părți cînd vii îl vezi pe cel din mijloc și ai tendința să faci stânga daca nu ești atent și e poteca mai evidentă.
În unele locuri unde trebuia să schimbi direcția erau puse benzi transversale de-a lungul potecii pe care trebuia să faci stânga, de exemplu. Lucru care le face mai vizibile, dar pentru mine benzile transversale intuitiv îmi spun că sunt puse că e interzis pe acolo.
Exemplu ar fi la km 8-9 când veneai pe o potecă foarte mare și vizibilă și trebuia să faci stânga pe una mult mai mică. La ambele ture am avut tendința să o iau înainte și apoi după vreo 4-5 metri observam că nu mai sunt benzi în față și luam stânga înapoi.

Atenție mai mare la direcționare A fost o eroare destul de importantă că cei de la 10km au fost direcționați greșit.

Voluntar care să noteze pe traseu Nu am observat nicăieri ca cineva să noteze pe traseu. Dacă cineva tăia traseul sau făcea doar o singură buclă era destul de greu de depistat/controlat dacă nu s-a notat nicăieri pe traseu.

Atenție mai mare la clasament Aici cred că au fost durerile cele mai mari. Unele din greșeli cred că se puteau preveni dacă se validau mai bine listele de la finish (fiind două persoane care notau).