Credit foto: Biciclistul.ro
Participarea la prima ediţie a Winter TriChallenge a fost o decizie fericită de ultim moment. Pe lângă experienţa unui concurs frumos şi bine organizat am avut şi bucuria să ieşim pe podium.
Iniţial, am zis să particip, numai ca să mă răzgândesc câteva zile mai târziu când mi-am dat seama că sunt uituc şi nu verificasem că în acelaşi weekend sunt municipalele de cros. Asta până vineri când mă sună Victor Vlad să facem echipă împreună cu Razvan Staicu. Deşi şi Victor trebuia să participe la municipale, am decis să venim la triatlon, întrucât nu ne doream calificarea la campionatul naţional de cros. Când mai aveam noi oportunitatea să ne batem cu Mircea Badea şi Oreste ;)).
După o plecare pe la 10 din Bucureşti, am ajuns numai bine să ne ridicăm kitul, să ne schimbăm şi să ne aşezam frumos la şedinţa tehnică.
3 .. 2 .. 1 .. START
Primul pleacă Victor în alergare. Eu, cât îl aştept, mă pun şi dau 2-3 ture cu bicicleta de încălzire. Victor vine al doilea, dar la numai câteva secunde în spate, iar primul este oricum la individual. Iau cipul repede şi încep să dau la pedale.
Prima parte era pe şosea uscată, dar imediat am intrat pe zăpadă. Urmele de la maşină erau uscate sau cu apă, dar era foarte înguste uneori aşa că am făcut un pic de patinaj de vreo câteva ori. Uşor, uşor încep să mă învăţ cu şanţurile însă numai bine că vine porţiunea de push bike. La început mă încăpăţânez şi încerc să merg pe ea, însă după două căzături şi mai mult derapaj am zis că e mai eficient să împing. Alerg uşor pe lângă ea, însă pe la jumătate mă trezesc cu primul de la individual în spatele meu. Are viteză mai mare ca mine la împins, aşa că îl las să treacă şi încerc să mă ţin după el.
Până la ieşirea pe asfalt reuşesc cât de cât, dar când a început să intre motorul lui în funcţiune, eu cu diesel-ul meu am rămas puţin în urmă.
Tura doi a mers mai greu din cauza aglomeraţiei de pe traseu. Am avut chiar şi o căzătură mai spectaculoasă la o încercare de ieşire din şleau.
Până la final am reuşit să rămân al doilea şi primul la ştafetă. După ce las bicicleta în tranziţie, alerg până în complex să îi predau ştafeta lui Razvan care mă aştepta în hol.
Acesta înoată foarte bine şi iese primul din bazin.
Timp final: 1h 16m 51s
Gânduri de final
Mi-a placut foarte mult locaţia concursului, atât complexul olimpic Izvorani cât şi traseul din jur şi sper să se mai organizeze şi alte concursuri aici.
Mă bucur că am văzut multe persoane noi şi care acum descoperă acest sport. Sper că le-a plăcut şi ne vom revedea la următoarele concursuri (poate mai vin şi Dream Team ;))).
Felicitari! Vad ca incet, incet, te transformi intr-un triatlonist 🙂 De alergat, alergi, de biciclit, biciclesti, iti mai ramane inotul. Pe cand primul concurs de triatlon?
Nu stiu cand .. dar sper si eu sa fie curand ;))