Bun venit la Olimpiada 2016-2020

Așa cum ne-au tot repetat prezentatorii TVR la Jocurile Olimpice de la Rio, olimpiada este perioada de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice. Jocurile de la Rio au trecut, așa că avem 1-2 săptămâni să ne dumirim ce facem mai departe și să ne punem pe treabă că olimpiada a început deja.

Sunt multe de spus despre Rio, despre ce s-a întâmplat. Despre rezultatele delegației românești sau Team Romania, dar și despre reacțiile foarte emoționale ale noastre ca popor. Despre modul în care presa a tratat întreg subiectul rezultatelor, dar și despre declarațiile unor oficiali despre sportivi în timpul jocurilor.

Dincolo de orice însă, cred că toate părțile sunt de acord cu o premisă: sportul românesc este în cădere liberă. Motivele sunt multiple și cu mici diferențe de nuanță cu toți le citează în orice discuție despre sportul românesc. Distrugerea bazelor sportive, starea precară a sportului școlar, tot mai puțini sportivi care ajung să facă performanță la seniorat (doar să fie sportivi, nu discutăm de rezultate) sunt doar câteva din problemele care se tot încearcă să fie rezolvate.

Soluțiile propuse sunt la fel de multe, dar puține cu rezultate majore. Inevitabil, în mai toate planurile majore de regenerate a sportului apare o melancolie: reînființarea Daciadei. COSR a fost poate printre primele cu un pas concret anul trecut când anunța că lansează ”Daciada şcolarilor”, din păcate nu am găsit nicăieri ce s-a întâmplat cu inițiativa. La forumul “Sportul — disciplină cheie pentru dezvoltarea personală”, Ministrul Tineretului și Sportului, Elisabeta Lipă, a anunțat că începând cu acest an școlar își propune să lanseze un nou “program adresat populației școlare și universitare, respectiv modelul noua Daciadă“.

Noul ciclu olimpic a început cu o schimbare. Alin Petrache și-a dat demisia din funcția de președinte al COSR. Indiferent cine va fi următorul președinte va avea cu siguranță o misiune extrem de grea.

Dincolo de problemele reale de mai sus, sportul românesc suferă cred și din cauza unei probleme mai simple, dar și mai greu de rezolvat: atenția și importanța scăzută pe care o acordăm noi ca popor sportului.

Nu discutăm neapărat despre sportul de performanță, ci de sport ca mișcare, sportul de amatori. Aici însă stă în puterea fiecăruia dintre noi să schimbăm lucrurile. Cu toții putem face mici eforturi și să ne dăm interesul pentru sport în fiecare zi nu odată la 4 ani.

Nici nu e nevoie de lucruri foarte mari, ci doar de un mic de implicare și inițiativă:

Să încurajăm și să sprijim copiii noștri să facă un sport
… orice sport, dar să fie într-un cadru organizat. Plimbatul pe role prin parc este frumos, dar nu e neapărat sport. Ca să fiu clar, nu spun că toți trebuie să facă performanță, dar cred că trebuie să facă mișcare în mod regulat și aici un club vine cumva în ajutor. Nu știu dacă îl poți convinge să iasă în fiecare săptămână de X ori cu rolele, dar la un club sportiv cred că s-ar putea să îi placă să practice un sport alături de alți copii.

Cadouri sportive
Dacă e ziua cuiva, poate în loc de o cutie cu ciocolată îi faci cadou înscrierea la un eveniment sportiv. S-ar putea să nu fie la fel de savurat pe moment, dar poate cadoul ăsta să îl ajute să redescopere mișcarea. Iar la sportpici în loc de o nouă tabletă, să îi oferim o bicicletă. Am avut de curând o experiență faină cu nepoata mea căreia i-am luat o bicicletă și care, deși inițial nu prea o încânta, acum este foarte bucuroasă să pedaleze.

Să nu ne supărăm așa tare când un eveniment sportiv ne pun să ocolim cu mașina
Un subiect încă proaspăt, dar nu mai detaliez, mi-am scris părerea aici.

Să plătim o taxă de federație
Taxele nu sunt ceva ce face mare plăcere. De ce să plătesc eu la federație dacă sunt amator? Pentru că multe lucruri nu se pot mișca fără investiții financiare. Un program al federației pentru selecția și sprijinirea unui lot sportivi de juniori poate naște un viitor campion. Dar ca să ne lăudăm cu el peste 10-15 ani trebuie să îl ajutăm acum. Ca să nu spun că un recensământ al sportivilor amatori ajută mult o federație, atât ca și indicator al evoluției sportului respectiv, cât și la atragerea de alte finanțări.
Bineînțeles că o cotizație vine și cu posibilitatea de a întreba federația respectivă cum sunt cheltuiți acei bani.

Ar fi multe de spus, dar cred că ideea principală este că fiecare dintre noi trebuie să ne asumam bucățica noastră în dezvoltarea sportului. Până vine noua Daciadă țin să felicit aici inițiativa Jocurile Cartierului inițiată de Daniel Lixandru prin Corpore Anima. Sunt multe astfel de inițiative, dar am ales-o pe aceasta pentru caracterul ei foarte local. Când vom vedea cât mai multe astfel de inițiative, cred că vom putea privi încrezători spre sportul românesc.