Am alergat la Bate Toaca – raport de cursa

Bate Toaca a fost primul concurs de alergare montană organizat în Moldova. Dacă nu aţi participat pot să va spun că aţi ratat un concurs foarte frumos, cu un traseu greu, cu multe urcări şi coborâri tehnice, bine marcat, cu voluntari inimoşi şi foarte bine organizat.

De când am aflat de acest concurs l-am pus în calendar. Îmi doream mult să ajung la el că deh, e la mine acasă, e pe muntele pe care am fost prima oară (să va spun că eram al mai mare pantofar, cu paporniţa în mâna? hai că nu vă spun :-p) şi îmi plus vroiam să îngroş rândurile la start. Mi s-a părut important ca la prima ediţie să fie cât mai mulţi participanţi pentru a arată că şi în Moldova e “cerere” pentru concursuri de alergare montană :D.

Drumul

Cuplând concursul cu o vizită acasă deplasarea la concurs a fost un pic mai dificil de planificat, dar ne-au ajutat prietenii de la Autonom, astfel că am putut să luăm o maşină din Bacău să mergem la concurs şi apoi să o predăm în Bucureşti. Mulţumim frumos de ajutor!

Am plecat astfel vineri pe la 8 seara din Bacău, bucuroşi că organizatorii s-au gândit şi putem ridică kiturile până la ora 24:00. Am luat-o prin Bicaz, astfel că am putut să revăd tura pe care am alergat anul trecut la Trans România Run. Era noapte dar cumva îmi aduceam aminte diverse locuri: uite aici m-a prins ploaia, aici a trecut un nătărău care m-a udat. Ooo ce de amintiri :). PS: Duminică a inceput editia cu numarul 3, despre care puteti citi update-uri live pe blogul lui Serban Chiurlea.

Până la urmă planul de acasă nu s-a potrivit chiar la perfecţie astfel că am ajuns destul de târziu şi nu am mai apucat să ne ridicăm kiturile. Am mers direct la cazare, unde proprietarul ne aştepta un pic nedumerit de concursul de a doua zi: “Am auzit eu că e un concurs de bătut toaca. Nici nu ştiam că sunt concursuri de bătut toaca, dar na, dacă sunt oameni pasionaţi de asta”. Lucru bun era că i s-a părut mai normal că e concurs de alergare 😀

Dimineaţa

Fiind startul la ora 10:00 am putut să ne odihnim destul de bine. Către punctul de ridicare a kiturilor am apucat să vedem şi ce ne aşteaptă la start. Plecăm din prima cu o urcare destul de susţinută pe şosea.

La 09:00 mergem spre şedinţa tehnică unde vedem foarte mulţi alergători, mulţi oameni dragi, lucru care mă bucură foarte mult. Nu mă aşteptam să fie aşa mulţi la prima ediţie a acestui concurs.

Startul

Spre deosebire de multe alte concursuri s-a plecat destul de încet. Urcarea care a început după primii 50m cred că a avut un rol foarte important :-p.

Uşor, uşor începe însă urcarea adevărată prin pădure. Aici încerc să mă ţin cât mai mult de cei din faţă. Nu am nici o şansă, odată că nu sunt tocmai în elementul meu pe urcare, dar mai mult decât atât sunt varză cu antrenamentul, mai ales cel montan. Mă tot uit în sus şi încerc să trag de mine, doar trebuie să vină odată şi coborârea aia :-p

Coborârea

După vreo 10 km de urcare începe distracţia, cel puţin pentru mine. Coborâre 😀 Asta îmi place. E o coborâre destul de tehnică, nu pot da drumul prea tare la compas dar îmi place să ţopăi printre pietre şi rădăcini. Am alergat cu INOV8 X TALON 212 şi ţineau excelent pe tot ce înseamnă pământ şi noroi.

Sacrificiu

După o primă secţiune de coborâre mai abruptă am intrat pe un drum forestier cu pietriş. Aici e de mine, dau drumul la picioare şi încerc să îl ajung pe cel din faţă. Încep să mă relaxez un pic, nu mai eram la fel de concentrat, aşa că picioarele se răzvrătesc că le-am turat aşa tare fără antrenament :-p și s-au oprit brusc într-o pietricică.
Eu cad ca o gâscă pe drum plat şi îmi las câteva urme frumoase pe mâna dreaptă şi genunchiul stâng, plus câteva mai mici pe cot şi pe spate. Am făcut o tumbă frumoasă cu aterizare pe spate, numai bună de admirat cerul. Nu de alta dar oricum de ridicat prea repede de jos nu putea fi vorba :-p

Am luat-o şontâc înapoi vreo 200m la un izvor şi am încercat să îmi spăl un pic genunciul şi mâna belite :-p. Aici am descoperit încă un motiv pentru care iubesc mânecuţele: fac un bandaj perfect. Am scos mânecuţa şi am strâns-o pe rana de la mâna. Uite un lucru bun la mânecuţele de compresie, se strâng perfect ca să opreşti sângerarea cu un simplu nod fără să se desfacă 😀

Am încercat să o iau uşor înapoi în alergare dar nu prea merge. Genunchiul chiar dacă nu s-a julit foarte tare ţipă uşor, aşa că decid să mă bucur de traseu şi privelişti la un ritm mai lejer :-p.

Finish

Pe cât de mult mi-a plăcut traseul pot spune că m-a luat prin surprindere cu dificultatea lui. Chiar şi la ritmul lejer de după căzătură tot mi-a scos un pic sufletul până la final. Acum cred că lucrul ăsta se datorează şi lipsei de ieşiri la munte.

Anul asta m-am mulţumit cu timp de 04:50:48, dar la anul trebuie musai să mă întorc să îmi iau revanşa.

După cursă m-am bucurat că am putut sta de vorbă cu Lucian Clinciu pentru podcastul Primul Maraton. Aşa că săptămâna viitoare o să postăm interviul :D. Mulţumesc frumos Lucian!

Concluzii

Mă bucur mult că am ajuns să particip la Bate Toaca şi vreau să îi felicit pe organizatori. Aţi făcut o treabă excelentă! Totul a fost perfect! Nu ştiu acum ce o să mai găsiţi la anul ca să vă întreceţi 🙂