Cine este el? Ei bine nu este un spărgător de bănci inventiv care s-a gândit să fugă de poliţie cu cele două picioare din dotare ci este o poreclă dată celor care alergă la o cursă fără să plătească taxa de participare (bandit runners).

De ce ar face cineva asta? Ei bine sunt mai multe motive invocate:
– nu mai erau locuri disponibile
– taxele sunt prea mari
– dorinţa de a face un antrenament în grup sau o simulare de cursă
– nesiguranţa că va termina şi ca să nu se facă de ruşine în faţa prietenilor apărând cu abandon în clasament
– însoţirea unei persoane care aleargă prima oară o anume distanţă sau care trage la un anumit timp

Ce e aşa rău că alerg şi eu pe margine?

În afară, mentalitatea generală este că a alerga “bandit” este furt. Dacă organizatorii au pus o taxă, ea este printre altele pentru a plăti pentru anumite servicii de care beneficiezi în timpul cursei, chiar daca tu nu consumi nimic la punctul de alimentare  gândirea unui traseu, măsurarea lui, aprobări, asigurarea securităţii pe traseu (închiderea totală sau parţială), ambulanţă, voluntari, marcare etc.
Desigur sunt multe mici ilegalităţi pe care le facem şi întrebarea ar fi dacă te simţi bine ca persoană atunci când le faci.
Comparaţia cea mai potrivită ar fi intrarea la un patinoar fără să plăteşti, că doar tot e acolo şi dacă nu plăteşti tu.

Ce faci dacă nu ai prins locuri?

– poţi să trimiţi un mail în care să iei faţa de puss in boots şi să ceri un loc. Trebuie totuşi să îţi asumi că singura opţiune e să vii în ziua concursului şi să iei un număr neridicat de nimeni când mai sunt 15 minute până la start. Lucru care nu e neapărat posibil la un maraton să zicem, cel puţin eu nu m-aş risca să mă antrenez pe un poate că.
– înscrie-te ca voluntar.

Dacă totuşi vrei tu să fii un bandit cu riscul karmei negative de la toţi organizatorii din lume încearcăa să respecţi câteva reguli de bun-simţ:
– nu te poziţiona la start în faţa ca să încurci alergătorii care au plătit taxă
– nu te opri la punctele de alimentare, asta nu pentru cei 200 ml de izotonic şi două guri de banană, cât pentru a nu incomoda alţi concurenţi
– nu trece linia de finish.

Ai alergat vreodată bandit?