Apariţia cărţii Born to Run a lansat un debate în lumea alergătorilor: cu încălţări sau fără. Mai exact: sunt încălţările moderne cu centimetri buni de spumă la călcâi chiar un lucru bun? Adepţii stilului barefoot sau minimalist spun că nu.
Fiecare parte are argumentele ei şi uneori e destul de greu să te decizi pe cine să crezi.
Am alergat desculţ, chiar la un maraton, la Maratonul International Bucureşti din 2010. Spre surprinderea tuturor fără să adun nici un ciob. Sincer să fiu a fost chiar plăcut şi nu ştiu de ce nu am mai repetat experienţa. Gandiţi-vă când eraţi mic şi vă jucaţi, de câte ori nu alergaţi desculţ. Ce plăcut era!
Acesta este unul din argumentele de a alerga desculţ: descoperi bucuria de a alerga. Nu ştiu ce e, dar atunci când laşi adidaşii deoparte, alergarea devine o joacă, nu te mai gândeşti la distanţe, la timp, te bucuri doar de mişcare.
Ai alegat vreodată desculţ?
Mai jos găsiţi câteva clipuri în care profesorul Daniel Lieberman, supranumit şi “The Barefoot Professor” explică rezultatele studiului făcut despre alergarea desculţ.
Natural este desculț. Adidașii nu sunt naturali. Deci … eu nu port încălțăminte.
Eu am început să alerg desculţ la 2 ani (în 1961), tot aşa la ţară, unde am crescut la bunicii mei. Apoi, chestia asta mi-a devenit un hobby, iar în final chiar stilul meu de viaţă – “barefoot lifestyle”. Acum sunt un “barefoot hiker” convins. Pantofii nu-s pentru mine !
Ar fi interesanta o alergare descult. Personal n-am alergat descult… ultimii ani. Cand eram mic alergam mult descult, la tara, la bunicii mei. In parcul in care alerg am cunoscut pe cineva care din cand in cand alearga descult.