Semimaraton Intersport Brasov 2013 – raport de cursa

Semimaratonul Intersport Braşov este una din cele mai faine curse de alergare montană pentru noi, ciumpalacii de oraş. Cursa are 20km şi “doar” 650m diferenţă de nivel. Cu o panta abordabilă care îl face 100% alergabil. Asta dacă te ţin balamalele, bineînțeles. Anul ăsta sunt foarte bucuros că m-au ţinut.

Am plecat sâmbătă dimineaţă spre Braşov cu Sergiu, Oana şi Robert Gomoescu. Noroc că organizatorii de la Cetatea Brasovului s-au gândit cred la cei care vin în dimineaţa concursului, aşa că am plecat doar la ora 7.

Am ajuns cu bine, am găsit chiar şi un loc de parcare aproape de start. Ne-am ridicat kitul într-un timp ridicol de scurt, maxim 2 minute, aş zice printre cele mai rapide de la vreun concurs. Felicitări organizatorilor pentru logistica perfectă de la ridicarea kiturilor!

O mare de oameni a umplut uşor Piaţa Unirii. După o încălzire pe străduţele din jur am început uşor să ne aliniem frumos la start. Am încercat să mă poziţionez cât de cât în faţă, nu aveam planuri mari dar vroiam totuşi să îmi îmbunătăţesc timpul de anul trecut de 1:40!

3 .. 2 .. 1 .. START

S-a plecat extrem de tare. Locomotivele din faţă au accelerat rapid. În primii 300m deja eram la 50-70m în spatele liderului. Staţi linititi nu avea de gând să mă fugăresc cu el, însă încep să mă gândesc, oare sunt eu aşa nepregătit?
Prima porţiune este destul de plată, aşa că măcar aici ar fi trebuit să ţin şi eu mai uşor ritmul.

După primul kilometru mă uit la ceas şi îmi dau seama că s-a plecat extrem de tare. 3:40 prima mie.

Începe urcarea şi o las mai moale. Urcările nu sunt tocmai punctul meu forte şi anul trecut am ajuns terminat în vârf şi nu am putut să recuperez pe coborâre (aici îmi place mie). Ba mai mult spre final m-au prins şi crampele şi am şchiopătat până la finish.

Anul asta am luat-o uşor, urc frumos, mă simt destul de bine. Am alergat cu pantolonii de compresie de la CompresSport şi deşi îmi simt picioarele ca nişte butuci nu am încă crampe :D.

Am ajuns în vârf destul de bine, în cam 43 de minte. Mai rapid ca anul trecut şi mai fresh. Acum să înceapă distracţia! Dau drumul la picioare, măresc compasul. Hai să depăşim oamenii care m-au luat pe urcare 😀

Am alergat în Terrafly de la Inov8 care nu sunt tocmai cei mai uşori, iar pe urcare i-am cam cărat un pic, însă pe coborâre s-au comportat excelent şi nu am derapat deloc, nici pe porţiunile de piatră. Având şi Debris Gaiterele de la Inov8 am alergat direct în jos, fără prea multe calcule de ocolit porţiunile de noroi. Nu că dacă nu le-aş fi avut, le-aş fi ocolit, doar că îmi intra probabil apă şi noroi în încălţări.
Undeva pe coborâre era o porţiune mare de noroi, unde organizatorii au montat un podeţ şi era chiar un voluntar care te direcţiona spre el. Bravo lor! Foarte fain, dar nu pentru mine, eu am luat-o pe direct ca Gheorghe :D.

După jumătatea coborârii am început să mă îngrijorez un pic. Lucrurile mergeau foarte bine. Cam pe aici anul trecut au început crampele. Deocamdată nimic.

De obicei, când alerg rapid pe coborâri, mă doare într-o parte. Astăzi nimic. Pantalonii de compresie au o bandă mai subţire în partea de sus care acoperă abdomenul. Când i-am probat iniţial mă simţeam că o piţi în pantaloni de slăbit (nu am idee cum se numesc exact) :)). Acum însă încep să mă gândesc dacă nu cumva acea bandă nu ajută chiar un pic la susţinere şi din acest motiv nu mă doare într-o parte. Mai cercetăm 🙂

Pe ultima bucată de urcare La Troiţă, m-au luat totuşi nişte crampe. Am început să schiopăt uşor, însă având în spate a două fată care abia reuşisem să o depăşesc am tras cât am putut de tare să nu mă prindă până la finish.

Am reuşit să trec linia de finish în 01:35:36 :D. Cu cinci minute mai bine că anul trecut!

Un soi de concluzie

M-am bucurat foarte mult de acest concurs! Pe lângă timpul de care sunt foarte mulţumit, sunt bucuros că am reuşit să îmi aleg ritmul foarte bine. Am tras spre maxim, dar calculat, astfel încât să nu încetinesc deloc înainte de finish. Faptul că am tras de mine s-a văzut a doua zi când am avut o febră musculară de zile mari.

Felicitări Cetatea Brasovului şi ne vedem clar la anul!