După ce faci o chestie nebunească ca Trans România Run odată, cred că mulţi s-ar bucura, ar bifa încă o chestie în Bucket List şi nu ar mai repeta experienţa. Dar când Serban ne-a invitat să repetăm Diagonala Nebunilor, toată echipa TRR de anul trecut a răspuns prezent, ba chiar ne-am înmulţit cu un membru: Edi Petrov. Am fost întrebat de ce repetăm cursa? Pentru mine răspunsul este simplu: îmi place să alerg şi este alt traseu.
Unii îşi petrec concediul la mare, alţii sunt mai aventuroşi fac excursii prin diverse locuri, alţii cu motorul, unii cu bicicleta, noi la pas, pas alergător bineînţeles. Şi anul trecut şi anul acesta am vizitat şi am descoperit noi locuri din România. Locuri superbe, majoritatea în afara drumurilor clasice şi pe care nu ştiu dacă le-aş fi descoperit altfel.
Anul acesta, traseul pe care ni l-a pregătit Serban a fost de excepţie. Am avut parte de sătuce izolate, câmpii, drumuri liniştite prin pădure, Cheile Bicazului, Zona Secuiască, Transalpina, Dunăre şi o mulţime de alte locuri. Desigur această bucurie nu a venit singură, ci la pachet cu o medie de cam 60km pe zi (mai puţin ultima zi de 37km) şi cu o diferenţă pozitivă de nivel de 10.600m.
Ca să putem face faţă celor 60km, am fost răsfăţaţi la nişte cazări foarte faine cu privelişti superbe, mâncare bună şi uneori piscină şi chiar butoi cu apă sărată încălzită.
O mică concluzie
Este greu? – Cu siguranţă da. Anul asta, mai tare ca anul trecut. Am avut parte de o zi în care mi-am pus serios problema dacă voi termina.
Îţi uzează organismul? – Fără discuţie, chiar şi acum, la aproape o săptămână, încă mai simt unele dureri.
Merită? Un mare DA.
Nu ştiu unde am citit că scopul vieţii nu este să duci o viaţă liniştită ca să îţi păstrezi corpul intact să arate bine în coşciug ci să te foloseşti de el la maxim, până la ultima picătură.
Bravo, data viitoare un arc al nebunilor peste toti muntii din arcul carpatic? 🙂 Citatul cred ca era acesta ”
Life is not a journey to the grave with the intention of arriving safely in a pretty and well preserved body, but rather to skid in broadside, thoroughly used up, totally worn out, and loudly proclaiming ‘WOW What a Ride!'” , desi nu sunt sigur.
Esti in gand cu Corin, exact tura asta spunea ca si-ar dori sa faca la urmatoarea traversare ;))
Sincere felicitari! Esti de admirat.
Felicitari! Daca te uiti peste profilul traseului, zici ca ar fi vorba de niste urcari extreme 🙂