Povestea de astăzi vine de la Cristian Bostina, care ne împărtăşeşte aventura sa de la primul maraton. O experienţă cu adevarat inedita la un maraton special: Eurasia Maraton, singurul maraton din lume unde se aleargă pe două continente Asia si Europa. Lectură placută.
Ziua cea mare.
E foarte greu sa descrii o experienta precum maratonul. E ca si cum as incerca sa ii explic unui surd ce inseamna muzica.. Maratonul se traieste doar.
In ultimele 3-4 zile nu am avut timp sa ma sperii sau sa stau pe ganduri ca nu o sa fac fata primului meu maraton.
A avut grija sotia sa ma alerge prin tot Istanbulul si asa am uitat de el. Dar m-am revansat si eu cand am fost sa imi iau echipamentul de concurs si am alergat-o si eu un pic.
Picioarele au fost in regula dar simteam de cateva zile o durere surda si mica in quadricepsul drept. Era constanta si imi era frica sa nu se agraveze in timpul maratonului. Parca stiau ce urma sa se intample.Eram emotionat cand am simtit toata vibratia de la expozitie. Mi-am luat numarul, cipul de cronometrare, rucsacul si tricoul si am inceput sa ne plimbam prin expozitie. Am fost si le-am inscris si pe fete(sotia (Elena)) si o prietena(Dana) care ne-a insotit in Istanbul) la cursa populara ce urma sa se desfasoare tot duminica.
Ne-am intalnit si cu prietenii, am mancat paste am mai glumit un pic si fiecare s-a retras sa se pregateasca pentru a doua zi.
Toata ziua am baut apa, cred ca pe undeva pe la 4 litri. Ultima masa a fost la expozitie pe la ora 16. Seara am mai ciugulit 3 bucatele de baclava si am mai bagat niste apa. Bineinteles ca m-am trezit de vreo doua ori sa ma duc la toaleta, dar in rest a fost o noapte linistita.
Alarma a fost la ora 6 AM. M-am uitat pe geam… ploua. M-am gandit ca o sa fie la fel ca la Bucuresti, ploaie…..si la Bucuresti am facut o impresie buna pe ploaie.
M-am echipat la fel ca in Bucuresti, cu tricou cu maneca scurta si colanti 3 sferturi( ma gandeam sa iau colanti lungi– bine ca nu i-am luat), am mai mancat ultima bucata de baclava(portia Danei), am fost din nou la toaleta si am plecat impreuna cu fotograful personal (Elena) catre Hagia Sofia, locul de unde ne luau autobuzele sa ne duca la start.
Pe drum am avut si o problema cu necesitatile fiziologice, mari de data aceasta. Am gasit un bar deschis, unde m-a pus sa si platesc 1 Lira. Pana m-am dus eu sa iau lira de la Elena, un mosulica care nu stiu de unde a aparut mi-a ocupat toaleta. Si a stat, si a stat, si nu mai iesea si deveneam din ce in ce mai nervos.
Ce credeti ca facea? Isi aranja parul in oglinda…. timp de 5 minute. Ma rog…
La start m-am intalnit cu Marius, Elena(cealalta Elena –sora-mea), Maslina si Dan. Radu era iar in intarziere. L-a sunat Marius. Nu raspundea. L-a sunat sora-mea. La fel. Hai Raduleeee raspunde ca pierzi autobuzul.
Intr-un final a raspuns. Dormea. A prins ultimul autobuz spre locul de start. Cica ii zicea ceva constiinta ca ar trebui sa se trezeasca dar el nimic. Living on the edge!!! A mai avut si o mica aventura cu masina in drum spre Istanbul si inapoi, dar il las pe el sa va povesteasca.
Povestea completa pe blogul lui Cristian:
http://cristianbostina.blogspot.com/2011/10/cu-trei-in-fata-maratonul-eurasia.html
