Maratonul International Bucuresti 2011 new PB – raport de cursa

Am tot amânat să mă hotărăsc ce fac la Maratonul Internaţional Bucureşti, dacă să încerc să trag la un timp sau să îl fac de plăcere. La MPC m-am decis să merg ca voluntar tocmai ca să am portiţa deschisă dacă mă hotărăsc să fac cursa proprie. Decizia era oarecum luată, fiind înscris în campionatul naţional de maraton în echipa CS Locomotiva, însă nu eram sigur dacă voi reuşi un timp bun, nu prea mă antrenasem pentru acest maraton. Vineri, m-am decis să merg pe 2h 55, însă după ce sâmbătă am stat destul de mult în picioare la expo MIB şi duminică dimineaţă m-am uitat pe geam afară, targetul meu părea cam ambiţios.

Dimineaţă mă tot gândeam să plec împreună cu Cosmin Lazăr şi Dani Florea care trăgeau la un 2h 58, însă după ce m-am văzut echipat la start m-am hotărât să plec cu 4 pe mie şi de acolo mai văd eu.
Mă aşez cât mai în faţă la start, chiar în spatele kenieinilor şi sper să aud cât mai repede sunetul de pistol, nu de alta dar îngheţam stând pe loc.

3 .. 2 .. 1 .. START

Deşi eram în faţă startul a fost cam aglomerat fiind comun pentru toate cursele. Se pleacă destul de tare, însă după 100m reuşesc să mă bag pe banda unu unde erau teoretic alergătorii de la cursa populară.

După ce trecem de Unirii mă întâlnesc cu Florin Precup care ştiam că trage la un 1:24 pe semi şi vorbiserăm poate mergem împreună.
Am alergat împreună cu el cam un km jumate însă, apoi mi se părea că mergem prea încet şi am luat-o mai tare.
Uşor, uşor mai câştig câte o poziţie şi într-un final mă lipesc de Tamaş Bogya şi trecem împreună sub poartă în 41min şi 14 secunde pe prima tură.

Tura 2

În tura doi deja începe să îmi placă mai mult traseul, deja îl cunosc şi ştiu la ce să mă aştept. Începe cu lungimea pe bulevardul Unirii, aici mă salut cu prietenii de la Ro Club Maraton care merg pe partea cealaltă. Apoi intrăm pe cheiul Dâmboviţei, unde e un CP. Mai alergăm un pic până dăm peste formaţia de la Tineretului. De aici, încă o lungime până la întoarcerea de la Mihai Bravu şi un nou CP. Urmează o lungime în care ne pregătim pentru urcarea de la Camera de Comerţ. După ea e simplu, o aruncătură de băţ până la piaţa Alba Iulia unde ne încărcăm cu energie pozitivă pentru ocolul până la piaţa Muncii. După întoarcerea de aici eşti ca şi la finish. Se vede poarta în faţă şi deja “miroşi” linia de finish.

Am alergat toată tură cu Tamaş, am tot alternat la trenă şi ne-am tras un pic unul pe altul. Am reuşit să terminăm tura în 40 min şi 39 de secunde.

Tura 3

Deja încep să mă simt optimist, a doua tură cu 35 de secunde mai bine decât prima. Dar încerc să nu mă gândesc la asta. Mă gândesc că mă simt foarte bine şi de acum am de alergat un semi, ce a fost nu mai contează.
Până la Unirii trec pe lângă pacegroup-ul de 4h condus de Daniel Muşat. Mi-a plăcut foarte mult să ne încurajăm reciproc când i-am depăşit. Era amuzant să îi vezi, erau că o cloşcă cu pui. Câţiva “pui” aproape de Daniel, câţiva mai rătăciţi în spate şi unii în spatele lor care se chinuiau să ţină pasul cu ei.
Tura merge destul de bine şi reuşesc să păstrez destul de bine ritmul, însă spre final încep să nu mai pot să trag şi termin tura în 40 min 49 secunde.

Ultima tura

După ce am stat mai mult eu la conducere Tamaş începe tura în faţă. Uşor uşor el se depărtează în timp ce eu încetinesc. Încerc să ignor toate gândurile de oboseală şi să strâng din dinţi să mă ţin după el. Hai că ai de alergat mai puţin de 10km: 3 ture de IOR, 5km până la întoarcere şi de acolo e sprintul spre finish, hai că se poate.
După întoarcerea de la Unirii, Tamaş era destul de în faţă şi atunci am o primă cădere. Scad la 4:44 pe km. După ce văd pe ceas asta mă regrupez şi reuşesc să revin la ~4min/km. Însă nu pentru mult timp, după 2 km iar scad la un 4:37.
De aici reuşesc să mai trag un pic mai tare dar nu foarte mult. Nu mă mai uit la ceas, trag cât mă ţin picioarele. Acum simt lipsa antrenamentelor lungi de viteză, dar acum nu e momentul să mă gândesc ce nu am făcut bine.
După întoarcerea de la Muncii, îl văd pe Robert Gomoescu care nu are foarte mult în faţă şi pare că şi el s-a tăiat. Adun toată energia pe care o mai am şi dau drumul la un fel de sprint, cel puţin aşa mi se părea, a fost de fapt 4min/km. Cu 150m înainte de finish reuşesc să îl iau pe Robert şi termin în 2:46:58. Timpul pe tură a fost 44:17.

Cuvânt de final

Ediţia de anul acesta a fost o reuşită pentru mine pe mai multe planuri.

Am reuşit să facem lucruri frumoase cu Ro Club Maraton.
Am încercat anul ăsta să aducem pacemakeri. Am reuşit 2 pacemakeri şi câteva pacegroups. Sperăm ca ăsta să fie doar un început timid care să crească mult mai mult la anul.
Am avut diverse acţiuni în cadrul expo: promovare cros “Aripi Deschise”, tombolă cu premii, vânzări de tricouri în scop caritabil, panou de impresii şi PhotoPoint cu Casa Poporului (mulţumim MVCOM).

A doua reuşită a fost una alături de Marian Chiriac şi de echipa Raiffeisen Runners. Aici meritul merge către membri echipei care au terminat cu bine maratonul şi în timpi foarte buni. Eu nu pot decât să mă simt mândru că am avut ocazia să îi ajut puţin ca să treacă de la ce fain ar fi, la am făcut-o.

Ultima reuşită este cursa proprie, unde nu mă aşteptam să scot timpul ăsta, pe vremea aia şi pe pregătirea mai puţin perfectă. Se pare totuşi că îmi prieşte ploaia ;)). Am reuşit la final clasarea pe locul 31 la maraton şi locul 19 la individual, respectiv locul 6 în Campionatul Naţional de Maraton.

Mi-a plăcut foarte mult traseul de anul acesta, chiar mai mult decât cel clasic. E mai plat, e mai compact şi te vezi mai des atât cu alergătorii cât şi cu oamenii de pe margine. Cine ştie poate la anul vor uni cele două trasee si vor fi doar două ture :D.

Timpii detaliaţi îi puteţi găsi pe fitness.strands.com şi pe diploma oficială.

Poze