Mă bucur foarte mult că am reuşit să particip şi anul acesta la 1000 km Balkan Charity Challenge. Mi-a plăcut foarte mult experienţa de anul trecut. Evenimentul este unul cu totul special care nu se compară cu altele. Un eveniment în care partea cea mai frumoasă este să descoperi zone noi, dar mai ales oameni noi, alături de care să trăiești toată experienţa asta. În cele două zile de până acum am reuşit să văd o nouă parte a României pe care nu o văzusem până acum, una marcată în special de cuvântul: Ola.
Ziua 1
Am plecat din Bucureşti dis de dimineaţă, pe la ora 07. După ce am reuşit să ieşim din Bucureşti a început partea frumoasă. Momentul în care am putut să ne dezmorţim cum trebuie picioarele şi să pedalăm mai întins. M-am bucurat mult să văd că a crescut nivelul pasionaţilor care au acceptat provocarea. Anul acesta cu toţii au mers genial şi am reuşit să menţinem un grup destul de compact mai tot drumul. Felicitări Diana şi Daniel pentru efortul vostru. Aţi fost extraordinari!
După ce am trecut de Giugiu, am intrat în partea cu adevărat frumoasă a traseului de astăzi. Drumuri prin satele de-a lungul Dunării, un drum, foarte frumos de care ne-am putut bucura şi datorită lipsei traficului intens.
Cea mai mare surpriză au fost strigătele celor de pe margine, mai ales ale copiilor. Obişnuit cu experienţa din Trans România Run când primeam des strigăte de genul: De ce alergi băă? La început le-am ignorat un pic. Apoi mi-am dat seama ce strigau. Imediat ce ne vedeau, fugeau repede din curţi spre drum, se puneau la marginea lui, întindeau mâna să dăm mâna cu ei şi strigau Ola sau Hello!
Având în vedere urările pe care le primesc în Bucureşti ca şi biciclist aceasta a fost o mare surpriză. Una plăcută bineînţeles. Am înţeles noi şi că aceste urări le-au deprins copiii pentru că pe acest drum trec foarte mulţi străini pe bicicletă care fac Drumul Dunării.
Personal m-am bucurat mult că aşa au ales ei să se exprime faţă de străinii pe bicicletă şi nu altfel. Poate că ei apreciază altfel mersul pe bicicletă faţă de unii “orăşeni”. Asta probabil şi pentru că în viaţă lor bicicleta încă mai are un rol activ. Am văzut de la copii de câţiva anişori până la bătrâni de 70 de ani care foloseau bicicleta. Unul dintre ei chiar ne-a încurajat şi ne-a povestit cum făcea el în ’60 naveta pe bicicletă până la Turnu Măgurele în fiecare zi.
Pe drum am încercat să facem rost și de niște alimente pentru cină 🙂
În Turnul Măgurele ne-am oprit după 187 km. Aici am plantat, în părculeţul de lângă hotel, primul copăcel de Ginkgo biloba care cine ştie, poate o să îl vedem peste 5-7-10 ani crescut mare şi frumos!
Ziua 2
După experienţă din prima zi partea mea dorsală a cam suferit. Nu am mai pedalat de cam mult timp distanţe mari şi resimt din plin lipsa de tăbăcire. Aşa că de dimineaţă am dat cu cremă. Cremă de bebeluşi cu zinc :-p
La prima urcare pe şa, parcă e mai bine. Poate e doar placebo, până la urmă nu contează dacă mă simt mai bine.
Astăzi avem parte de un traseu şi mai frumos. Cel puţin aşa mi s-a părut. Culori de toamnă, câmpuri abia arate.
Mirosea a pământ, un miros foarte plăcut care mă face un pic nostalgic 😀
Acum cred că un lucru care a contat foarte mult la aprecierea traseului a fost lipsa aproape totală a traficului.
Şi astăzi copiii ne întâmpina cu Hello şi Ola. Le răspundem înapoi, dăm mâna cu ei, îi salutăm.
Unul dintre ei ne întreabă: Where are you from?
România, răspundem noi imediat.
I don’t believe you! Se pare că nu arătăm a români, oare de ce? :))
Astăzi plecările din punctele de alimentare sunt mai grele. Aproape toată lumea se resimte. E amuzant cum mulţi pleacă primii zeci sau sute de metri pedalând în picioare. Încet încearcă să pună fundul pe şa, dar nu îl ţin prea mult şi se ridică iar în picioare. Asta până când găseşte poziţia “ideală” sau se reobișnuiește fundul cu experienţă :-p
Terminăm tura în Calafat după cam 175 km şi ne pregătim pentru o nouă zi. Eroul zilei a fost astăzi Cristian Apostol care a terminat două zile din traseu și peste 350 de kilometri, având în vedere că înainte cea mai lungă tură a sa avusese maxim 80km.
Mâine vom trece în Bulgaria. Ne aşteaptă o etapă mai “scurtă” dar începem urcarea prin munţii Balkan. Abia aştept să văd cum arată traseul de mâine. Nu de alta dar până acum a fost din ce în ce mai frumos 🙂
Vă rog să mă ajutați să susţinem în continuare cauza “Sângele este viață”. Vă voi fi foarte recunoscător dacă mă ajutaţi cu un like sau share pe pagină, puteți merge să donați sânge, eventual puteți face o donaţie pe pagina mea:
http://1000balkan.com/en/challengers/view?hash=0e56f3a47d15527c6c3e754fcead2b6db7a3a542
