Astăzi am alergat etapa cea mai frumoasă din Trans România Run. Asta din trei motive: traseul absolut superb pe care l-am putut alerga de la un capăt la altul şi fără dureri.
Am plecat de dimineaţă din Obârşia Lotrului pe un aer răcoros la vreo 5 grade cu plus. Urcăm uşor pe serpentine. Începe să bată şi vântul. Foiţa de vânt rezistă.
Înainte de a ajunge în vârf mă simt atât de bine şi îmi plac atât de mult peisajele că îi cer Oanei camera foto mică şi mai întrerup alergarea pentru a face scurte filmuleţe.
Sunt maşini puţine, aşa că putem să ne bucurăm de peisajul din jur doar cu sunetul vântului şi al paşilor noştri. Printre puţinele maşini am surprins o maşină prototip acoperită complet cu o husă. Eu bănuiesc că e noul model de Dacie ;)).
Din vârf avem de coborât încă 30km. Ca să ne protejăm picioarele, am mai tăiat puţin curbele, intrând pe offroad. A fost chiar plăcut să facem un pic de trail running. Din păcate, spre final, a început uşor durerea la gambe. Dar, spre deosebire de cum durea acum câteva zile, asta era Pepsi (vorba lui Corin).
Am terminat în 7h şi 4 min. Aşadar, câştigătorul concursului este Mihai Pantiş cu estimarea de 6h 48m.
