După o etapă în care am suferit de la start la finish am plecat cu emoţii mari în această etapă. O etapă lungă (65km) cu cea mai mare diferenţă de nivel (1600m). În plus urma să alergăm cam 50km pe drum forestier prin pasul Stefleşti din care 40km fără suportul maşinilor.
Tratamentul de ieri în apă rece de la barajul Sadu (după 2 minute în apă rămâneau picioarele reci vreo 10 min :-p) se pare că a fost eficient. De dimineaţă m-am trezit cu o durere mai mică în piciorul stâng.
Undeva la 6 ne-am aliniat la start, am făcut o cruce mare şi am plecat la drum. Primii 10 km avem suportul unei maşini după care intrăm pe cont propriu. Alergăm destul de grupat. Eu admir un pic peisajul. Urcăm pe traseul de bicicletă de la Carpathian Adventure din 2009 (atunci l-am făcut în viteză, în coborâre, după 28 de ore de concurs). E răcoare, frumos. Stai un pic, nu mă mai doare aşa tare piciorul 😀 Îl mai simt un pic, dar e suportabil. Yupiiie!
Timpul trece foarte uşor, ajungem în patru ore în şa. Priveliştea este demenţială. Îmi pare rău că nu am luat aparatul foto.
Începem coborârea pe acelaşi drum forestier (15km) până la intrarea în Transalpina. Imediat ce începem coborârea, ne întâlnim şi cu fetele (Oana şi Ioana) care au făcut un ocol de vreo 170km (bravo fetele).
Din şosea mai avem 16km până în Obârşia Lotrului, inclusiv o urcare de vreo 6km cu 400m diferenţă de nivel care mi-a scos sufletul.
Dar pe cât de grea a fost urcarea pe atât de grea a fost şi coborârea, unde piciorul începe din nou să comenteze.
Strâng din dinţi şi lipa-lipa cobor împreună cu Şerban şi Corin până la final. Daniel a avut probleme cu piciorul şi a coborât mai încet.
Mâine urmează Transalpina 😀
Traseu
Poze
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.388327197889693.104904.155693917819690&type=3
