După toate pregătirile, în dimineața unui eveniment, cu un nod în stomac, îmi pun ecusonul. E ciudat cum o prostie de hârtie poate să atârne atât de greu. O fi și de la stație, chei sau alte prostii pe care le mai prind de gâtlegău, altfel le rătăcesc mai rău ca un copil mic. Dar cel mai greu e când ecusonul ăla vine cu răspunderea de a decide între două persoane.
Când pe ecusonul ăla scrie arbitru sau organizator ești pus în poziția să iei decizii. De cele mai multe ori nu există decizie rea sau bună, de cele mai multe ori trebuie să alegi pe cine superi.
Unele situații sunt foarte clare și ușoare. Concurentul trebuia să facă 7 ture și a făcut 5. Sistemul de timing a înregistrat doar 5 citiri, timpii sunt clar mult mai mici decât pentru 7 ture. Indiferent de ce spune concurentul, decizia e simplă, nu a făcut turele și deci este descalificat.
Uneori trebuie să decizi cât de mult vrei să fii polițistul rău. Nu e cazul fericit să trebuiască să vii cu 2 ore înainte de startul tău pentru a pune bicicleta în tranziție, dar altfel, din păcate, nu poți asigura condiții de siguranță participanților. Ești flexibil și lași oamenii până pe la ora 09:00 – 09:05, în loc de 8:45, cât a fost anunțat inițial, după asta deja încep să vină oamenii din cursă prin tranziție. Ce te faci când cineva vine la ora 10:30, îl accepți ca pe o excepție (asumându-ți că anul viitor e probabil să facă la fel) sau ești strict și nu-i permiți să mai concureze aplicând regulamentul?
După șase ediții de Gerar, primind destule blesteme de la doamnele cărora le-am blocat parcarea din fața bisericii, scutul meu anti-karmă este la nivelul 256. Am primit destule “urări” încât aș avea referințe perfecte să devin “șef de cazan la subsol”. Cele mai amuzante sunt cele în care primesc laude și critici în aceeași propozitie: Apreciez ce faci dar ești …..
Eu, în cele mai multe cazuri, prefer să fiu strict sau rău și inflexibil, după spusele unora. Mai bine să fii supărat pe mine, să crezi că sunt rău, așa poate data viitoare vei încerca să fii la timp știind că sunt al dracului. Iar dacă te ajută să te descarci îndur cu stoicism orice înșiruire de epitete.
Lucrurile se complică când intri în zona gri. Zona în care trebuie să discerni între informații subiective. Sistemul are 6 citiri pentru 7 ture, dar una este puțin sub dublu decât media celorlalte. Iar când mai ai și o acuzație din partea unui alt sportiv că cel în cauză a tăiat traseul, atunci ai un adevărat nod gordian.
Ca să facem lucrurile și mai complicate adăugăm scenariul în care situația a fost generată dintr-o scăpare a unui om din echipă, fie el organizator, voluntar sau arbitru, atunci aproape ajungi la situația cea mai dificilă. Ca să fie acolo trebuie ca lucrurile astea să se întâmple la o cursă de copii.
Situația, din păcate, nu poate fi rezolvată cu adevărat decât dacă am avea o mașină a timpului. Altfel este foarte greu să cuantifici ce s-ar fi întâmplat dacă eroarea nu ar fi apărut, dacă concurentul din față nu ar fi pierdut acele secunde deviind greșit de la traseu. Oricât de insensibil poate părea, soluția în această situație, după părerea mea, este de a păstra clasamentul la fel. Asta pentru că nu cred că este okey să modifici un clasament pe baza presupunerii că sportivul din față și-ar fi păstrat poziția fruntașă până la final.
De multe ori discuțiile în astfel de situații merg spre a cui a fost vina, cum s-ar putea preveni. Ele contează pentru viitor, pentru a nu mai ajunge în situația asta, dar orice soluție de prevenție nu rezolvă situația curentă.
E păcat că situația a apărut, dar e ca în fotbal. Nu poți modifica un rezultat doar pentru că după un penalty îți dai seama că a fost acordat greșit.
Ca arbitrii, nu suntem perfecți și nu avem inspirație divină pentru decizia perfectă. De puține ori există situații win-win cum ne învață la corporație. De cele mai multe ori trebuie să luăm o decizie pentru că trebuie să fie cineva imparțial care să o facă. Cineva care nu este implicat direct în sițuație. Dacă ar fi să pui concurenții implicați să decidă ar fi bine să comandăm de mâncare, să verificăm că merg cardurile că de cele mai multe ori am avea ceva timp de așteptat 🙂
La asta ultima- este f ok abordarea- totul se pastreaza. Valoarea isi spune mereu cuvantul- azi X a gresit si a lungit-o, poate de aia a pierdut dar e doar o etapa. Un campionat are 30 si+ de etape, un 11m dat aiurea, te fac sa pierzi 1-2p dar la nivel general poate deveni irelevant- DACA ai valoare.
Iar legat de ore- mie mi se pare ca uneori este prea multa ingaduinta. Daca in regulament scrie clar- ora 9:00- se ridica kiturile- ora 9:05 NU se mai ridica kiturile. Bariera e prea sensibila- 9:11 este ok, dar 9:35 nu mai e ok- poate cel de 9:35 e la prima abatere, vine de la 200 km dar nu i se permite pe cand cel de la 9:11 e un “intarziat” din fire, vine de la 200m si i se permite.
Aici cred ca ar trebui trasata marea bariera- regulamentul e public, e asumat iar daca tot e un sport in mare expansiune si incepem sa ne “ingramadim” pe locuri- un pas bun in pregatirea si educarea dar si selectia “naturala” este respectarea regulamentului.
Nu pot sa uit un concurs (din respect pentru organizatori- nu intru in detalii, oamenii fac o treaba excelenta si cu siguranta atunci si-au auzit-o pentru tot anul :))) )- unde bunavointa-(buna si ea) a generat intarzierea cu vreo 15 min a startului- multi concurenti neapucand sa isi depuna bagajele la garderoba tot din cauza unor intarzieri- care au dus efect domino pana la start.