După experiența sesiunilor de ski cu fetele de anul trecut, anul acesta am decis să trecem la următorul nivel: o tură în afară pe niște pârtii mai serioase. Pentru început am zis să mergem undeva mai aproape de România, respectiv la Bansko.
Prima zi avem binențeles operațiunea cartela, dar încercăm să eficientizăm puțin procesul. Merg eu înainte să stau la coadă și le chem pe fete când mă apropii de casă. Cu mersul la baie, îmbracat, oare am mers la baie, durează ceva, dar nu îi bai că nici coada nu se mișcă prea repede.
Se trece numele la fiecare, se face poză așa că durează ceva. Anul acesta nu am mai fost așa inspirat ca acum doi ani când pentru Oana am convins-o pe caseriță să facă poză la telefon cu profilul de pe Facebook. Anul acesta Oana a rămas puțin pe gânduri când a întrebat-o dacă vrea să păstreze poza din sistem și nu întelegea de unde au poza.
Ne bucurăm totuși că am prins ultimul tren cu Adina care a intrat la sub 7 ani și am platit doar vreo 3 leva pentru 5 zile. Să ne tină bine genunchi să revenim și noi la 75+ ca să intrăm în aceași categorie 😀
Începem coborârea
Cât mai stăm la coada de la gondolă, cât mai luăm telescaunele până în vârf se face 12 jumate. Acum ce mai contează, hai să ne bucurăm de ski.
Nu ne bucurăm mai mult de 2 viraje, că Adina începe să plângă de frig. Și când zic plâns, vreau să zic țipat din toți plămânii. Am experință deja cu Mihaela, așa că stau la 3-4 metri distanță să nu creadă cineva că o bat sau ceva. Cu chiu cu vai, coborâm cei aproape 2 kilometri până la cabană în vreo 17 minute.
Oana deja se gândea dacă să coboare cu ea, dar ghinionul lor că au nimerit într-o familie mai masochistă. Eu nu am de gând să renunț așa ușor. Îi lipesc niște încâlzitoare, băgăm și niște ceai, cât mai stau iar la baie vreo jumate de oră numai bine își revine.
Runda 2
Pornim de la cabană un pic cu inima strănsă dacă nu începe din nou jihadul. Din fericire, porțiunea de la cabană fiind mai printre copaci nu e așa friguroasă și în final facem vreo 4 coborări până se închid instalațiile.
Amândouă își readuc aminte cu ski-ul și coborăm frumos. Cea mică pe ultimele două coboară chiar tăricel. Lucru care mă pune pe gânduri.
Te chinui cu âștia mici, îți sacrifici energia să învețe și parcă văd că sezonul viitor o să ne depășească la ski, cel puțin Adina, și pe mine și pe Oana. Ba te pomenești că o să mai facă și mișto de minte că mă mișc încet. Știi ceva, mâine să își care singure schiurile dacă e așa.
