După ce am ieşit de vreo câteva ori la schi de tură am decis să merg pe schiuri de tură la Postavaru Night. În ciuda unor mici incidente, a fost o cursa superbă şi mai vreau la schi de tură :D.
Am plecat sâmbătă cu microbuzul de care vă spuneam, am ajuns la timp în Poiană, cât să luăm un prânz înainte de deschiderea înscrierilor.
După ce ne ridicăm kiturile şi mai socializăm cu diverşi prieteni, ne echipăm de start.
Cu 15 minute înainte de start mă chinui să cuplez una din legăturile Oanei care e defectă (legătura e defectă;) să ne-nţelegem). După 7-8 minute de chinuială cu anunţuri de “mai sunt x minute până la start” în fundal, decidem să renunţăm şi Oana să urce în alergare. Aşa că ajungem la start tocmai în timp pentru numărătoarea inversă.
Plecăm la propriu ultimii în cursă. Uşor, uşor începem să înaintăm în pluton. Zăpadă e bătătorită aşa că se merge destul de bine în alergare. Eu pe schiuri înaintez binişor la început, dar spre jumatea traseului deja gâfâi ca un fumător înrăit de la cărat skiurile, asta e, dacă am tehnică a la Donald Duck.
Bine că ştiam traseul de anul trecut, aşa că nu mă entuziasmam prea tare când vedeam ceea ce părea a fi vârful, numai să ajungi acolo şi urcarea să continue spre dreapta.
Am reuşit să termin în 58 de minute.
După, am stat la o porţie de paste şi un ceai cu rom la poveşti la Cabana Postăvaru până pe la 12 când a trebuit să coborâm în Poiană, pentru că ne-am întors în aceeaşi seară în Bucureşti. Aş fi vrut să filmez coborârea, dar cred că stricam/pierdeam camera la una din cele 6 căzături ;)).
