Nu susțin sportul de performanță la copii

Eu am o opinie mai puțin populară, când vine vorba de performanță și sport in rândul copiilor: distanța nu înseamnă performanță, iar performanța este la seniori.

Drumul spre performanţă

Știu că e semantică, dar consider că marea performanță este la seniori, acolo trebuie sa fie obiectivul adevărat. Până atunci copii sunt în drum spre performanță. Astfel că orice decizie trebuie privită prin acest principiu.

Deși în cursă antrenorii sfătuiesc mereu starturi mai rezervate, stat lângă grupul fruntaș, dar nu condus, în cursa spre performanță lucrurile stau uneori invers. Dacă luam campionii de la cadeți și juniori, de multe ori nu îi mai găsim pe podium la seniori, ba chiar uneori nici în competiții. Au plecat prea tare și s-au “ars” până la finish-ul de la seniorat.

Distanta nu e experiență

Văd de multe ori tendința de a asocia distanța cu experiența. Am alergat o cursă de 3 kilometri, următoarea o fac de 5k, apoi merg la semi și după la maraton. Sportul nu e joc video, iar distantele nu sunt niveluri pe care să le depășești. Nu cred că se duce nimeni la Usain Bolt sa ii spună ca e varză, nealergând un semi în viața lui. Dar am auzit de ceva ori maratoniști de 6 ore certând un om de 36-37 de minute pe 10K să nu se bage că nu a alergat în viaţa lui un maraton.

Nu încurajaţi performanţa şi stricaţi visul copiilor

Primesc destul de des replica asta, când nu permit la cursele unde sunt implicat, participarea unor copii mai mici decât vârsta minimă. Mereu îmi vine să îi întreb de unde au ei visul de a concura la semimaraton la vârsta de 8 ani. De ce trebuie să îşi depăsească limitele în concurs?

Am mers cu fetele pe munte distanţe destul de lungi, uneori şi spre 20 de kilometri, dar niciodată nu mi-am pus problema să meargă la curse oficiale pe distanţa respectivă. Una e parcurgerea distanţei şi alta e cursa pe distanţa respectivă.

Dacă copilul își dorește calea performanței poate ar trebui să îl încurajezi către un obiectiv măreţ la seniori, nu bifarea unui titlul/distanțe la 8 ani. Altfel e ca şi când te bucuri că apare în poză conducând cursa la kilometru 2 dintr-un maraton.

Long-Term Development framework

Acum ca să fie clar, nu sunt eu mare gânditor şi nu am inventat roata. Toate lucrurile astea sunt în general găsite în mai toate strategiile de dezvoltare a sportivilor pe termen lung. Personal mi se pare cel mai clar pus în cuvinte cel dezvoltat de Sport for Life Canada ce are noua etape. El duce ideea de drum spre performanță și mai departe, gândindu-se și la etapa post-seniorat.

1. Active Start (M, F 0-6)
   Aduce jocul şi activitățile fizice ca o activitate distractivă şi o rutină zilnică.
   
2. FUNdamental (M 6-9, F 6-8)
   Introduce conceptele de bază, continuănd să insufle importanţa mișcării şi activității fizice zilnice.
   
3. Learn to Train (M 9-12, F 8-11)
   Continuă dezvoltarea conceptelor de bază şi introduce aspecte mai avansate de dezvoltate fizică, mentala si emoțională precum şi noțiuni de educație fizică.
   
4. Train to Train (M 12-16, F 11-15)
   Dezvolta anduranța, forța şi viteză precum şi alte aptitudini specifice sportului.
   
5. Learn to Compete (M 16-18+, F 15-17+)
   Se concentrează pe pregătirea pentru evenimente specifice şi continuă sa îmbunătățească fiecare aspect esențial în dezvoltarea sportivului.
   
6. Train to Compete (M 18-21+, F 17-21+)
   Optimizează si rafinează pregătirea şi dezvoltarea sportivului pentru un eveniment specific.
   
7. Learn to Win (M, F 20-23+)
   Maximizează pregătirea pentru rezultate la cel mai înalt nivel.
   
8. Win for a Living (M, F 23+/-)
   Pregătește sportivul pentru concurarea la cel mai înalt nivel, in timp ce se maximizează activitățile de antrenament, participare la competiții si de recuperare.
   
9. Active for Life (M, F any age)
   Integrează sportivii de performanta in societate si încurajează publicul larg să aibe un stil de viată activ.

Mai multe detalii despre întreg modelul găsiţi aici.