Fac parte dintre copiii care s-au bucurat de o copilărie cu “’țară”. La început de toamnă aveam mereu material pentru compunerea despre vacanță după timpul petrecut la bunici, preferam eu 100 de probleme de matematică decât o compunere, dar asta e altă poveste. Pentru noi țara era la tataia, la tataia de pe pârâu era locul în care stăteam mai mult.
Nu știu de ce, dar mi se pare că tataia sună mult mai bine ca bunic. Parcă descrie mai bine și e mai aproape de sensul cuvintelor din alte limbi: “grandfather” / “grand-père”.
La stadion
Una din primele mele amintiri de când eram mic este cumva legată de tataie. Era vară și mergeam cu mama spre parc. După ce ne oprim la magazinul unde lucra tata și luăm un Pepsi, la sticlă, mergem spre stadionul unde lucra tataia. El avea grijă de fostul stadion din parc, de la cosit iarba la reparat una alta. Chiar dacă fotbalul nu s-a prins de mine, mereu îmi aduc aminte cu drag de vizita asta la stadion. Asta poate și pentru că stadionul a rămas ca un vis, atunci când am crescut un pic el deja nu mai exista, acum este clădirea Muzeului de Științe ale Naturii. A durat astfel ceva să mă prind unde exact în parc era stadionul de care îmi aminteam 🙂
Vizitele la tataia erau de vis, pentru că ne cam făceam de cap. Iar dacă ne potriveam să fim mai mulți verișori în același timp era dezastru. Cu toate astea, ne primea mereu cu brațele deschise și mereu avea în buzunar pentru noi o bomboană mentolată 🙂 Abia acum apreciez câtă râbdare avea tataie, care oricâte năzbâtii făceam, nu ne-a spus mai mult decât: “Mă băieți, v-am zis să nu vă mai urcați în pod la fân”.
La fâneață
În una din vizitele din vacanța de vară mi s-a pus mie pata să rămân să îl ajut pe tataie la strâns fânul. Acum partea cu ajutatul nu știu cât a fost de reală, rolul meu principal fiind să stau sus pe căruță, să “calc” fânul să se așeze mai bine :). La cei 5-6 ani, eu eram o mogâldeață de om, așa că cele 10 kilograme ud pe care le aveam nu știu cât ajutau dar eu tare bucuros eram de rolul primit.
În zilele acelea tataia era pentru mine un adevărat Indiana Jones. Asta pentru că știa drumuri foarte întortocheate de 2-3 ore prin pădure pentru a ajunge la cine știe ce fâneață îndepărtată. Dar poate mai impresionante pentru mine erau momentele în care fără niciun semn oprea căruța și mergeam la un tufiș știut parcă numai de el unde găseam zmeură sau alte fructe de pădure.
Pentru mine cum reușea să găsească toate tufișurile alea sau să găsească cine știe ce pârâiaș pentru apă era un semn clar că are un super văz sau super miros.
Dar dincolo de aceste super puteri, de la tataie am primit o lecție importantă despre bun-simț, despre respectul pentru natură și pentru ceilalți.
De fiecare dată când ne opream, nu luam mai mult de ce puteam duce într-un căuș făcut în mână.
“Trebuie să lăsăm și pentru alții” îmi spunea de fiecare dată tataie.
Un lucru atât de simplu, dar care necesită un efort deloc ușor: să ne gândim și la alții. Un efort cu atât mai greu cu cât acei “ceilalți” nu sunt oameni cunoscuți și nici măcar nu știm ceva concret despre ei.
Îți mulțumesc, tataie!
Exemplul tău de răbdare și bun simț a avut o influență importantă în ceea ce sunt astăzi!
Idee de cadou pentru tați
De multe ori amănăm prea mult momentul în care să spunem un mulțumesc. Anul acesta cei de la Gillete îți dau un ajutor cu pachetul promoțional: Ce e mai bun, pentru cel mai bun tată. Pachetele speciale dedicate taților conțin diferite aparate de ras Gillette alături de accesorii pentru bărbierit printre care geluri de ras, produse after shave sau rezerve. Pachetele sunt disponibile cu diferite oferte promoționale, fiind astfel mai simplu de achiziționat și pot fi oferite cadou oricărui tată.
