Mâine alerg la Maratonul Olteniei, cursa de semimaraton. E una din puținele curse pe care le alerg anul acesta. Nu este o cursă foarte dificilă, însă parcă sunt prea relaxat. Nu tu emoții înainte de start, nu tu planuri și gânduri de strategie. O fi de bine ori ba?
Dimineața a fost una foarte matinala. Am avut penultimul antrenament major pentru echipa Primul Maraton: 28km. Până am ajuns înapoi acasă, până ne-am făcut bagajele, am reușit abia pe la un 16:30 să plecăm spre Râmnicu Vâlcea.
Pe drum,mă tot gândeam că sunt foarte relaxat înainte de start. Acum să ne întelegem, sunt IT-ist așa că emoțiile înainte de start nu sunt ceva foarte comun. Dar deobicei tot mă gândesc mai mult la cursă, încerc să mă gândesc ce o să fac în cursă, cum să mă alimentez. De data asta nimic.
E ca și cum aș avea o plimbare mâine, nu un concurs. Așa că mâine exact asta am de gănd să fac, să mă plimb frumos în alergare! Fără planuri de tras, fără gănduri de timp. Doar alergare cât și cum simt.
