Experimentand sistemul medical romanesc

Astazi am avut nefericirea de a experimenta “reformele” din sistemul medical romanesc.

Imi incepusem ziua destul de bine, insa la un moment dat surori mele mai mari i sa facut foarte rau si a lesinat pierdandu-si cunostiinta pentru aproape un minut. In timp ce mama mea incerca sa o readuca la cunostiinta cu niste palme bine aplicate :)), eu in inconstienta mea uitand in ce tara traiesc, am reactionat zic eu normal. Am zis sa apelez la serviciul mult prea laudat de urgenta al romanilor … si am sunat 112. Acolo raspunde o duduie cu :

– Buna ziua, ce urgenta aveti ?.
Am zis gata sunt ca in filme: Sora mea a lesinat si si-a pierdut cunostiinta.
– Numelele si prenumele dumneavoastra ?
– Solomon Gabriel. ( normal tb pt arhiva ma gandesc eu )
– Numele persoanei inconstiente ?
– Solomon Iuliana. ( mai, na … tb sa isi faca si tanti treaba cat “doarme” sorelina )
– Numarul dumneavoastra de telefon ?

Poftim ? Sistem de nu stiu cate milioane de euro cu care s-au laudat luni in sir pe la buletine de stiri, dar tehnologia de CallerID e prea avansata pentru voi ?. Si ii raspund : Nu stiu doamna ca nu sun de pe mobilul meu si nu stiu numarul pe de rost.
Apoi vine replica : OK, o sa va transfer la Salvare.
Stai putin, asta nu era serviciul de urgenta unde nu mai tb sa sun eu la salvare, politie si pompieri sau mai stiu eu ce ? Cum toata aceasta campanie mediatica doar pentru un serviciu de centralista care sa ma transfere unde am nevoie ? Asta e.

– Buna ziua, ambulanta. Ce urgenta aveti ?
Incantat de cunostiinta dar nu am povetit deja cuiva ce urgenta am ?
– Sora mea a lesinat si si-a pierdut cunostiinta.
– Numele si prenumele dumneavoastra ?

Ce ??? iar tb sa spun povestea. Dupa ce trecem de formalitati, plus adresa, ca sa nu mai zic ca ma tinea in telefon sa ii explic unde e adresa ?????? ajungem si la intrebarea : Si-a revenit ? Pai dupa cat m-ati tinut in telefon, putea sa isi dea si duhul. Ii raspund ca si-a recapatat cunostiinta dar ii este foarte rau si acum vomita.
Raspunsul m-a dat pe spate si m-a adus foarte brusc la realitatea ca sunt in romania.

– Din pacate nu am nici o masina disponibila. Abia peste 20 de minute daca se intoarce o masina. Datii niste apa cu zahar si deschideti geamul.Daca nu isi revine, mai dati un telefon peste 15 minute si trimit ambulanta daca a venit.

Cum ??? si ai facut o scoala ca sa imi dai raspunsul asta de operator de la ambulanta ?
In fine, plin de “drag” de Romania, sun la un taxiu, care stia si unde e adresa si a venit si mai repede ca o ambulanta si plecam impreuna cu mama spre urgenta.

Ajungand la urgenta, mai erau si alte persoane care asteptau, in picioare pe coridor ( ca e scumpe niste scaune pentru sala de asteptare la urgenta, ca doar nu vrem sa faca hemoroizi cat asteapta ), dar cum sorelina nu prea putea sa se tine pe picioare, am intrat in sala de la urgente si am asezat-o pe unul din paturile libere. Fiindui foarte rau si cu o sezatie de voma, am cerut cos din plastic, moment in care am fost si noi bagati in seama ( eram prea invisibili ).

Prima intrebare ? Dati-mi un buletin. Normal ca doar nu putea incepe cu ce are, cum se simte, doamne fereste, vrei sa ramana in urma cu actele.

Dupa ce trece la caiet, ca sa tina evidenta cat de mult muncesc ei in fiecare zii pentru tara si popor, tratand atatea urgente medicale, vine si o doamna doctorita sa poata da un diagnostic pentru caiet.
In timp ce aceasta doamna o consulta, punand anumite intrebari : cum s-a intamplat ? unde te doare ?, un nenea cu halat alb si ecuson de asistent ( de ce fel nu stiu ca medical nu parea ) se da si el cu parerea ca tot romanul in timp ce se invartea pe un scaun parca era de 13 ani :

– O fii o cadere de calciu ? ( sa mori tu? ai vazut tu cadere de calciu unde sa vomiti si sa ai dureri abdominale ? )
– Poate nu a mancat bine ?
– Nu cumva e la vreo dieta, doamna ? ( catre mama mea )

Dupa consult, datorita istoriei medicale a sorelinei ( defect septal ventricular ) am fost trimisi catre sectia de cardiologie. Doctorita de la urgenta ii inmana documetele “copilului” in halat alb si ii spune sa ne conduca la cardiologie. Acesta vine la noi, si ne intreaba:

Da nu stiti unde e sectia de cardiologie, uitati ca e simplu …. mergeti in capatul holului luati liftul la etajul 5 si apoi pe dreapta la cabinetul sefului de sectie, mai intrebati o asistenta pe drum.

Cum ??? Tu ai probleme prea importante … si nu ai timp de lucruri dinastea marunte, nu ? Trebuie sa dobori recordul la de cate ori te invarti in scaun fara sa pui piciorul jos. Moving on.

Mergem catre lift, care vine normal greu. Se deschid usile si in timp ce pasim in lift imi dau seama ca parca am trecut in alta lume. Desi eu stiam ca eram intr-un spital, in lift era o doamna care ne intreaba in timp ce manca seminte ca pe stadion la ce etaj mergem. Oare sa fii gresit liftul ? Asta normal tb sa fie liftul pentru pacienti, cel folosit si pentru transportul bolnavilor catre si dinpre blocul operator de exemple. Oare nu ar tb el sa resecte anumite reguli de igiena ? Oare inspectia sanitara e prea ocupata sa verifice si spitalul, o fi prea ocupata dand amenzi agentilor economici ca nu respecta nu stiu ce standard european, nu ma intelegeti gresit, stiu ca trebuie sa existe si acele reguli, dar oare nu ar tb sa exite o ordine a prioritatilor ?.
In uimirea mea ma mai uit odata in jur, poate nu am vazut eu bine. langa doamna cu pricina era de acum o tentativa la turnul babel formata din coji de seminte.

Iesim si din lift si ajungem la cardiologie, unde normal, trebuie sa mai asteptam pentru seful de sectie,acesta fiind prea ocupat sa stea la cabinetul lui. In final revine si ne invita in cabinet.

– Asa. Sa vedem ce avem aici. Dar de ce ati venit la cardiologie ?
– Pentru ca a fost operata cu inima. – raspunde mama.
– Ce probleme ?
– Suflu sistolic.
– Doamna suflu sistolic nu e boala, e o simptom. Ce boala a avut ? Documente ?
– poftim, ce documente ?
– Documente doamna, de la operatie.
– pai nu le avem la noi, dar va spun eu ce a avut.
– doamna nu intelegeti, imi trebuie documente.

Alooo domnu’ ? Am gresit eu usa si suntem la interegatoriu ? Credeti ca in timp ce coboram grabiti la taxiu ( ca de ambulanta nu exista ) exact la asta nu m-am gandit sa iti aduc eu tie documentele de la o operatie de acum 9 ani. Si a continuat sa o tina pe a lui o vreme, in timp ce statea relaxat pe scaun ( doamne fereste sa consulte intai ) tinand o prelegere cum suflu sistolic nu e o boala, si ca o boala e defect septal ventricular and defect septal antricular, si cum am venit noi fara acte. In final am ajuns la un consens, sora mea confirmandui ca boala se numea defect septal ventricular, dupa cum isi amintea.

– Asa. Deci defect septal ventricular. In ce an a fost operatia ?
– 1999.
– La ce spital ?
– Spitalul militar, Bucuresti. ( Oare chiar am gresit eu usa ? )
– De cine ? Cum il chema pe medic ?
– dr Botosina. ( Clar. am gresit usa, am intrat la interogatoriu )

Abia dupa ce a trecut de aceste intrebari ajutatoare obligatorii s-a decis sa ajunga si la partea de consultatie, dand un verdict simplu si la obiect : Nu are nimic la inima. Trebuie sa mergeti inapoi la camera de urgenta. Am sa scriu aici sa va trimita la ginecologie din cauza durerilor abdominale.

Coborand din nou cu liftul de stadion la urgenta. Acolo primim o replica deja cunoscuta:
– Trebuie sa va trimitem la Sectia de Ginecologie ( in alta aripa a spitalului ). Dar din pacate nu exita o ambulanta sa va duca pana acolo. Dar dumneavoastra ati venit cu masina nu ?

Deja obisnuiti de acum, luam trimiterea si ne indreptam catre sectia de ginecologie. Acolo as putea sa spun ca a fost un pic mai bine, asistenta ne intreaba frumos ce s-a intamplat, ne conduce la un cabinet, cheama doctorul. Raman oarecum surprins, insa nu prea mult timp. Dupa ecografie si consultatie vine si verdictul medicului – nu mai retin numele exact, din ceea ce am inteles, o raceala puternica la uter ( sper sa fi inteles corect, daca nu imi cer scuze ). Si acum vine bomba :

– Vreti sa va internez ? – intreaba doctorul
– Daca e grav si trebuie sa ma internez, normal ca da. – raspunde mirata de intrebare sorelina
– Domnisoara, nu ne intelegem. Vreti sa va internez sau nu ?
– Pai nu stiu, nu dumneavoastra trebuie sa imi spuneti daca trebuie sa va internez.
– Domnisoara, vreti sa va internez sau nu ?
– Pai daca trebuie, da vreau.
– Nu ma intelegeti deloc. Eu va pot da si un tratament si acasa, si daca va simtiti rau in continuare puteti sa reveniti oricand la noi.
– Bine atunci nu ma internez.
– Bine domnisoara, daca refuzati sa va internati, va rog sa semnati hartia asta spunand ca nu doriti sa va internati.

No comment.

Concluzie

De data asta nu a fost o situatie extrem de grava, dar nu pot sa nu ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost ? Daca era ce banuiam noi apenticita ? Oare toate aceste plimbari de colo-colo nu ar fi fost periculoase, si ar fi putut duce la peritonita ?

Probabil uni dintre voi s-ar putea sa se gandeasca ca asa ceva nu s-ar putea intampla fiindca doctorul de la urgenta si-ar fi dat seama. Pai, imi pare rau sa va dezamagesc, dar s-a intamplat. O nepoata a unui prieten de familie, o fetita de 6 ani a fost purtata prin spital pana cand situatia a devenit atat de grava incat medici au decis ca nu se pot descurca si au trimis-o cu ambulanta la Iasi. Din pacate nu a mai ajuns la timp acolo ( Dumnezeu sa o odihneasca in pace ) . Explicatia ? A fost adusa prea tarziu la spital.

Multumiri

As dori sa multumesc pentru acest articol, ministerului sanatatii in frunte cu ministrul sanatatii care ne scot ochi cu reformele si planning-ul pe urmatorii X ani din sistemul medical.
Nu as vrea sa il uit pe domnul primar care de 2 luni imi scoate ochii cu panouri publicitare in care imi spune cate strazi a asfaltat, cate scoli a modernizat, cum o sa am un nou spital, cate miliarde s-au cheltuit pentru binele meu, si ce bine o ducem fata de acum 4 ani ( ciudat eu nu o simt – poate tb sa folosesti bani de pe panouri in alta parte 😉 ).

Nu am sa va pun particele la biserica, sau lumanari la morti sau mai stiu eu ce blesteme, tot ce va doresc e sa fiti simpli cetateni ai acesteti tari … si sa simtiti sistemul pe care l-ati construit.

Traim in romania si asta ne ocupa tot timpul