E patru dimineața. Ora nu e deloc pe placul meu, dar sunt probabil masochist de am ales să lucrez într-un domeniu la care ora asta e normalitate. Urmează o zi lungă, care începe cu o încălzire la garduri. Vreo sută (nu metri) de garduri de pus în diverse intersecții pentru închiderea circulației pentru SportGuru Timișoara 21k.
Urmează o postare mai ciudată poate, un mix de gânduri la ore prea matinale. Multe fără legătură directă cu sportul. Poate.
Nu prea am scris eu de politică aici, am postat mai mult pe contul personal de Facebook. Anul ăsta însă se pare că politicul m-a urmărit pe mine.
La Semimaraton Iași lângă zona de start am avut alegerile PSD cu fanfară, la Timișoara am fost cu Summitul de la Sibiu, iar weekendul acesta la Maratonul Brasov o să fim împreună alegerile europarlamentare și referendum.
Ca să revin la Timișoara, cum așteptam dimineața camionul cu garduri, un pic somnoros, puțin plouat, mă gândesc că implicarea civică a devenit un fel de sport paralel.
De peste doi ani, implicarea civică, mersul la protest a devenit un adevărat test de rezistență, un adevărat sport. E greu și îți vine să îți bagi picioarele uneori când vezi că parcă nu au nici un efect.
Pe de altă parte, dacă e să continuăm paralela, timp de 30 de ani am băgat shaorma cu de toate și acum vrem dintr-odată să fim fibră. La fel ca în sport e nevoie de timp, răbdare și multă muncă.
Iar muncă nu înseamnă vot când sunt alegeri. Votul e ca participarea la concurs, este finalul unui ciclu în care trebuie să te antrenezi. Cu petiții la instituțiile care crezi că trebuie să facă lucrurile altfel, cu adrese la primărie când nu își face treaba, cu donații către organizațiile care crezi că luptă pentru aceleași idei ca și tine și, nu în ultimul rând, cu dezbateri și schimb de idei, mai ales cu cei care nu au aceeași opinie cu tine.
Există o glumă, despre cum afli că o persoană este maratonist. Răspunsul: nu trebuie să afli tu, îți spune el sigur. Cum ar fi dacă pentru implicarea civică ar fi la fel. Dacă atunci când ieși la bere sau ce-o fi, te-ai lăuda cu ce ai mai făcut tu: că ai donat, că ai făcut voluntariat, că ai mers la primărie să întrebi a 10-a oară când asfaltează strada ta.
Discuția cred că o să fie cam la fel. “Adică tu pierzi timp și cheltui banii tăi pentru astea? Dar măcar câștigi un premiu ceva?”
Deși nu e mereu evident, eu cred că s-au schimbat multe în ultimii 2 ani. Implicarea civică, atenția la “viața cetății” parcă nu a fost vreodată la cote așa ridicate. E ce sper este ca după votul din 26 mai să nu ne bucurăm că am reușit și să revenim la vechile obiceiuri. La fel ca în sport și mișcare e nevoie de muncă continuă pentru că altfel iar ne apar “șuncile” democrației.
