Crosul Padurii 2012 – raport de cursa

Duminică dimineaţă am plecat cu noaptea în cap cu două cutii mari de maculatură în braţe. Erau “taxă” de participare la un eveniment organizat de nişte prieteni dragi: Crosul Pădurii. În ciuda unui antrenament, mai cu lipsuri, am plecat decis de acasă să trag un pic de mine şi se pare că mai am un pic de zvâc :D.

Nu am plecat cu un target de timp. Mi-am luat centura de puls, decis că nu voi creşte de 174-175, dar nici sub 170 nu scad. Încălzirea mi-am făcut-o într-un mod special: sprinturi pe diverse distanţe căutând prelungitoare pentru montarea porţii gonflabile. Plin de noroi pe încălţări (a tb să traversez zona de trandafiri cu pământ moale) am sprintat în căutarea unei ţâşnitori. Nu de alta dar noroiul de pe încălţări era mai greu decât încălţările în sine :-p.
Astfel bine încălzit m-am aşezat la start pentru 10km.

3 .. 2 .. 1 .. START

Am rămas surprins că se pleacă foarte uşor. Până în capătul primei lungimi eram în faţă eu şi cu doi pe care nu îi recunosc. Bă da am plecat eu prea tare? unde sunt restul? Întorc capul şi îl văd pe Luţic care vine din spate şi trece la trenă. Super! Mă prind şi eu de trenuleţ şi îi dăm bătaie. Mă uit la ceas şi sunt cu pulsul la 172. Perfect!

Uşor, uşor se aranjează rândurile şi în spate vine şi Victor, însă Lutic accelerează uşor. Încerc să mă ţin după el. Pulsul rezistă! :-p

Mi-a plăcut foarte mult că au scris pe jos distanţa din kilometru în kilometru. La fiecare bornă verificam split-ul pe ultimul km. Luţic părea în formă şi duce ritmul, nu prea am şanse să îl ajung şi chiar dacă îl ajung, nu voi putea să ţin sprint-ul de final. Scopul era să stau cât aproape de el, aveam ritmul numai bun şi uşor, uşor ne distanţăm de Victor.

În ultima tură încep să simt că nu mai ţin mult picioarele. Mă tot uit în spate să nu vină Victor şi în faţa să nu îl scap prea tare pe Lutic. Îl foloseam ca barem să nu scad din viteză 😀

Termin şi ultima tură şi urc spre finish. Victor nu se vede în spate. Era clar, aveam locul 2. Sprintez către finish pentru a obţine un timp cât bun.
Am terminat în 33:27 la 12 secunde în spatele lui Lutic.

A fost o cursă foarte făină. De la organizare, atmosferă, cauză şi binenteles obţinerea unui rezultat bun 😀

Cum a fost cursa ta?

Ce urmează? Diseară sper să anunţ o nouă ediţie a Serată Alergătorului şi mâine am o surpriză :D.
Weekend-ul următor plec într-o nouă aventură: 1000km Balkan Charity Challenge :D, prima cursă mai lungă pe cursieră.