Alergarea nu e de departe un sport palpitant. Cu toate astea înaintea primelor curse sau acum înaintea curselor foarte importante am mereu emoții. De multe ori ele vin la pachet și cu dezvoltarea de scenarii din repertoriul “drobul de sare”. Amuzant fiind când ele se transformă în coșmaruri trăite în ultimele 2-3 nopți de dinaintea cursei. Iar de cele mai multe ori coșmarurile astea sunt repetitive.
Întârzii la start
E coșmarul meu favorit. Asta pentru că e bine ancorat în realitate, fiind mereu pe fugă să ajung la întălniri. Noroc că am învățat să dau bine din picioare și așa mai ajung la timp :D. În coșmar însă imaginația mea bogată găsește cele mai inedite metode să mă facă să întărzii. Mereu însă sunt un soi de Bruce Willis, ieșind la suprafață dintr-un metrou răsturnat, fugind pănă la locul de start tocmai în timp să aud 3 .. 2 .. 1 .. START. Din păcate însă ultimii 100m parcă sunt 100km și nu ajung să îi parcurg mai repede.
Toaleta, unde-i toaleta?
Aici e un coșmar mai des întâlnit și în realitate. Nimic nu poate fi mai dificil decât să ai nevoie la toaletă și să nu găsești una. Mai ales dacă ești pe traseu. Altfel nici când mai sunt 5 minute până la start și tu stai la o coadă de 50 de oameni la toaletă nu e foarte amuzant. Din fericire dacă e vorba de numărul 1 pentru bâieți soluțiile pentru sunt mai facile. Altfel te apuci să dansezi 😀
Numărul e de hartie
Asta e una din fricile multor alergători. Eu nu prea am experimentat frica asta, dar e una pe care o observ foarte des. Indiferent de material, inevitabil la curse văd alergători cu numărul într-un chiloțel, prins apoi metodic de tricou. O fi din frica să nu te trezești că ai alergat degeaba dacă la finish ajungi cu fără număr. Sau poate că nu mai ai ce pune în poza de facebook după cursă.
Altfel eu nu prea am alergat vreodată la vreo cursa peste 10km la care nuărul să fie de hărtie. Au fost de banner, plastifiate, pânză sau alte materiale speciale, dar hărtie niciodată.
Frici tehnologice
Cred că acum se dezvoltă noi coșmaruri. Nimic nu îți distruge o cursă ca atunci când îți pică ceasul GPS sau și mai rău nu a prins sateliții și startul a fost dat. Ca să nu mai zic de cel mai ră scenariu când uiți să dai stop la ceas după linia de finish.
Când totul se termină cu bine
Peste 14.000 de participanți din peste 60 de țări au alergat la cea de-a cincea ediție a OMV Petrom Semimaratonul București, competiţie organizată de Bucharest Running Club. Iar din ce am auzit nici unul nu și-a pierdut numărul, nu s-au dezintegrat la contactul cu apa. Nu stim câți au ținut minte să oprească ceasul la timp, dar pentru ei există chipuri și rezultate oficiale.
la mine Endomondo a mers doar 7 secunde, am uitat sa opresc ceasul dupa sprintul de la finish (il incuraja lumea pe un anume Claudiu si am vrut sa-i arat ca nu-l las sa treaca inaintea mea chiar daca pe mine nu ma incurajeaza nimeni – probleme de alergator :)) ) si am alergat si cu numarul in tipla :)))